Prăjitură de sezon: pandișpan cu caise Iza

Zilele trecute, prietena mea Iza a postat o fotografie cu o prăjitură de caise făcută de ea. Apetisantă e puțin spus! Îmi venea să mușc din monitor! Cu toată dieta mea! (mă rog, nu e chiar o dietă în toată puterea cuvîntului, doar că încerc cît pot și cînd pot să evit ce îngrașă).

I-am spus atunci Izei, în comentarii, că fac și eu această prăjitură (cînd o fac), și tot după rețeta ei, pe care mi-a dat-o acum hăt, cîțiva ani. Ba mai mult chiar, în caietul meu cu rețete prăjitura poartă numele Izei. Și am fost provocată să dau rețeta. Iat-o acum aici:

Mai pe larg explicat, treaba stă așa:

Ingrediente:
6 ouă
400 grame de zahăr
200 ml ulei
400 grame făină
1 praf de copt stins (așa făceam prăjitura atunci, acum pun praful de copt nestins)
caise fără sâmburi, tăiate felii (cantitativ, cam jumătate de kilogram, dar depinde și cât sunt de mari caisele, și tava)

Mod de preparare:
Albușurile se bat spumă, se amestecă cu zahărul, apoi cu gălbenușurile și uleiul, peste care se pun și se amestecă mai departe făina și praful de copt.
Se toarnă compoziția în tava de prăjitură, apoi se așează feliile de caise una lângă alta, de la început pe toată suprafața tăvii. Se dă la cuptor, iar când e gata (se verifică cu o scobitoare să nu se mai ia pe ea compoziție) se pudrează cu un pic de zahăr vanilat.

Las mai jos poza postată de Iza acum două zile, eu nu risc acum să fac prăjitura - copiii sunt plecați la bunica, și aș mânc prăjitura doar eu cu soțul, care tocmai ce v-am spus că încercăm să evităm...

credit foto: Izabelle Bey, Hainuțe și culori

Reţetă de sezon: quiche cu spanac

Mi s-au legat lucrurile strună: ieri am ajuns repede la Ikea (l-am bătut pe waze!), am luat (printre altele) un suport pentru cartea de bucate, pe seară am ajuns la Obor taman înainte de închidere şi am mai găsit un singur provider de spanac care nu plecase încă şi de la care am luat un snop, iar azi am făcut plimbarea pe jos (recomandată de medic) la Cora, după brânză de vaci şi şuncă Serrano. În plus, aveam cartea de reţete de quiche-uri şi tarte (deja cumpărată de ceva vreme de la Lidl, dar asta de azi e totuşi prima pe care o fac din acea carte), şi am mai găsit şi ceva timp şi chef de bucătăreală! Deci n-aveam nicio scuză să nu mă apuc de treabă! :)

Aşa că hai să vă spun cum am făcut eu pentru prima oară-n viaţă QUICHE CU SPANAC

Ingrediente pentru 12 porţii (12 felii, la tavă rotundă de 26 cm diametru, dar a mea cred că e mai mică, nu am măsurat-o, dar "ochiometric" pare mai mică) - şi modificările pe care le-am adus eu reţetei, după cum mi-e obiceiul:

Cartea din care am luat reţeta

- 4 foi de foitaj congelat - aşa scrie în carte, dar eu am folosit 1 foaie Bella din pachetul acela cu 2 foi groase, îl ştiţi?
- 1 kg de spanac - eu am pus aproape jumătate din pachetul cumpărat aseară la Obor, şi care avea 2,5 kg.
- 12 felii de şuncă Serrano - eu am pus tot pachetul cumpărat azi din Cora şi care conţinea vreo 8 felii, dar fiind tava mea mai mică, a fost suficient
- 500 grame brânză proaspătă de vaci
- 2 linguri griş
- 6 ouă
- 4 căţei usturoi
- 1 legătură măghiran (nu am avut, merge şi fără)
- 2 linguri pesmet
- sare, piper

Mod de preparare:

1. Preîncălziţi cuptorul la 180 de grade. Ungeţi forma cu unt, lăsaţi foitajul să se decongeleze, apoi îl întindeţi în tavă şi o daţi la rece până pregătiţi restul.
2. Alegeţi spanacul, îl spălaţi bine, îl opăriţi până se înmoaie, scurgeţi-l bine de apă şi îl lăsaţi să se răcească. Apoi îl tocaţi cât de mărunt puteţi.
3. Prăjiţi şunca Serrano într-o tigaie fără grăsime, apoi lăsaţi-o să se răcească.
4. Amestecaţi într-un vas mai larg brânza de vaci, grişul, 2 ouă, usturoiul decojit şi presat, măghiranul (dacă aveţi), şi apoi spanacul tocat. Potriviţi de sare şi piper.
5. În tavă puneţi pesmetul uniform peste aluat, apoi feliile de şuncă şi apoi compoziţia cu spanac. Faceţi 4 adâncituri cu lingura (eu am făcut 3 că nu am mai avut loc, tava mai mică, ştiţi...) în care puneţi câte un ou.
6. Coaceţi pe raftul din mijloc circa 45 de minute. Dacă devine prea închis la culoare, acoperiţi cu o folie de aluminiu.

Rezultatul final.

Poftă bună!

Evident, copiii mei nici nu au vrut să guste. Iar eu, ca să nu repet ce făcea mama (era să zic greşelile mamei, dar nah, cine sunt eu să judec dacă era greşit sau nu că mă forţa să mănânc spanac, ca să prind puteri, ca Popeye! Doh!), nu le-am obligat. Nu le place, să nu mănânce! Rămâne mai mult pentru noi, adulţii ;)

Văcuţa Paula ne-a făcut o vizită de 1 iunie

Înainte de 1 iunie (ştiu, e de multişor, dar acest post face parte dintr-o serie de "restante") m-am trezit la biroul de acasă cu vizita văcuţei Paula. Dar nu văcuţa era în pijama. Şi nici eu nu mai eram în pijama, deşi ar fi fost foarte posibil, pentru că deşi eu însămi în persoană le dădusem adresa punctului de lucru de acasă, totuşi uitasem de asta, şi oricum nu ştiam exact ora la care aveau să vină.
Dar pe Ilinca au reuşit s-o prindă în "hainele de noapte".

Mulţumim frumos pentru cadoul delicios, Dr. Oetker! By the way - valiza este foarte plimbată de colo colo, cu orice au fetele de cărat, gen hârţoage, cărţulii de colorat, etc. Iar Roxana a citit din scoarţă-n scoarţă cartea cu poveşti de seară!

După ce a plecat văcuţa Paula, m-am uitat îndelung după ea, aşteptând să apară copiii de pe stradă şi să se uimească şi ei, însă bag seamă că erau toţi la şcoală la acea oră.

Iaca poz(n)e în pragul porţii!

Ce mai mâncăm? Tabouleh

Tabouleh provine din Orientul Mijlociu, şi este un fel de mâncare vechi de sute de ani, pe bază de grâu dur. Ingredientul special principal este bulgur-ul, grâu măcinat mare. Se serveşte ca aperitiv sau salată. Merge bine şi pe felii de salată verde, şi cu lipie libaneză.

De ce aveţi nevoie pentru a prepara Tabouleh? Există multe variaţii pe aceeaşi temă, eu o să vă zic ce ingrediente am folosit eu:
- 4 legături de pătrunjel (e plină piaţa Obor de verdeaţă)
- 3 roşii potrivite (am găsit unele cu ceva gust pentru vremea asta)
- 1 ceapă potrivită (bio - din recolta de la ţară)
- 1 ceşcuţă de bulgur (pentru cine nu ştie, există în Obor în piaţa nouă, la etaj, un magazin cu tot felul de minunăţii orientale)
- zeama de la 1 lămâie (aveţi grijă cu lămâia, eu am pus cam multă şi a ieşit un pic acrişoară salata)
- sare, piper, ulei de măsline (poate şi alte condimente, dacă doriţi)

Se spală pătrunjelul şi se toacă, roşiile se taie cubuleţe, ceapa se toacă mărunt, bulgurul se înmoaie într-o ceşcuţă cu apă caldă vreo 10-15 minute (cam cât vă ia să tocaţi cele de mai sus), apoi se adaugă peste acestea. Se adaugă sare, piper, zeamă de lămâie, ulei de măsline - după gust, n-aş putea să vă spun cantităţi, pentru că eu gust mâncarea în timp ce-o pregătesc şi gusturile diferă.

Am mâncat şi gol, şi ca salată pentru cartofi - după cum se observă în imagini.

Am întâlnit şi varianta cu usturoi tăiat mărunt şi cu castravete, sau chiar amestecată cu saltă verde în proporţii (aproximativ) egale, poate le voi încerca altă dată şi aşa.

Cum să mănânci sănătos vara

Acum câteva zile am participat la un eveniment constând în degustare de mic dejun sănătos, marca Plafar. Degustare e cam impropriu spus în cazul meu, pentru că veneam de la stomatolog, cu interdicţie de mâncare pentru vreo două ore. Anyway, nu m-am împiedicat de acest lucru ca să observ agitaţia creată în jurul mâncării sănătoase şi să ascult sfaturile mai mult sau mai puţin medicale referitoare la un trai sănătos, pe de-a-ntregul. Şi să mă bucur de reîntâlnirea cu bloggeriţele mele dragi, cu care am schimbat mai multe vorbe, chiar nelegate de tema evenimentului la care venisem, sorry... :)

Vedete la Plafar - adică eu şi Simina, în plan îndepărtat, desigur! 

Pe scurt, accentul a fost pus pe importanţa unui mic-dejun sănătos, a unei hidratări care să asigure vitaminizare şi mineralizare, precum şi pe importanţa folosirii produselor de protecţie solară.

Vara este anotimpul prieten, pentru că ne permite să ne bucurăm de efectele pozitive ale soarelui - care stimulează imunitatea, omoară diferite bacterii şi virusuri, calmează durerile articulare, stimulează producerea de vitamina D la nivelul pielii, înlătură depresia, tonifică şi energizează - a afirmat Dr. Ruxandra Constantina, medic de familie, competenţă apifitoterapie şi reflexoterapie. Dar - tot sfatul medicului spune -  trebuie să avem totodată grijă să micşorăm efectele negative, pentru că o expunere prelungită poate duce la îmbătrânirea prematură a pielii, apariţia ridurilor şi cancerului de piele.

Tot vara este acea perioadă când putem consuma mai multe fructe şi legume proaspete - adică surse naturale de vitamine, minerale, fibre, enzime, apă.

A fost subliniată, în cadrul prezentării, şi importanţa micului dejun al copiilor, deoarece acesta trebuie să furnizeze energia fizică şi psihică necesară pentru desfăşurarea activităţilor şcolare. Aşadar, spune dr. Ruxandra Constantina, micul dejun trebuie să conţină toate principiile alimentare: proteine de calitate, lipide sănătoase, glucide cu eliberare lentă, fibre, enzime, vitamine şi minerale. Câteva exemple de astfel de mic dejun sănătos: ou de ţară (eco sau de prepeliţă, fiert moale sau ochiuri în apă), sau o felie de somon, sau caşcaval, brânză, cu 2-3 felii de pâine integrală unse cu unt bio, însoţite de roşie, ardei gras, măsline, castravete, la sfârşit un iaurt, sana, kefir sau 1 cană cu lapte.

Trebuie să recunosc că nu ştiam cât de multe produse potrivite pentru prepararea micului dejun, câte suplimente alimentare, ceaiuri, produse pentru aromoterapie şi chiar cosmetice şi cărţi din domeniu pot găsi în cele 31 de magazine pe care le operează Plafar în Bucureşti şi în ţară! Eu, una, am găsit şi unele pe care le-am botezat "ronţănele sănătoase", pentru că le mă gândesc că le pot mânca la televizor sau la o carte, pe terasă, la soare, fără probleme: migdale, goji, sâmburi de caise... din acestea.

"Plafar nu este doar un magazin, este un stil de viaţă, este un statement împotriva produselor care alterează ingredientele naturale sau au conţinut de natură chimică. Natura îţi dă tot ce e mai bun, alege un regim alimentar sănătos şi îngrijeşte-te cu produse naturale, este cel mai firesc şi mai benefic lucru. Un regim de viaţă sănătos este soluţia longevităţii", este de părere Ioana Mihuţ, Director Marketing Plafar Retail.

Evenimentul a fost organizat de Replica Vedetelor, în colaborare cu Mămica Urbană - mulţumesc încă o dată pentru invitaţie, Ana!

Bebe, ce mâncăm azi?

Aşa cum vă spuneam, continui odiseea diversificării, în versiunea noastră, articol scris la invitaţia Qbebe.ro.

După ce am vorbit despre condiţiile diversificării şi ordinea introducerii alimentelor, azi vă spun despre modificările în alimentaţie.

În plus, am observat (inclusiv la mine, la acea vreme) că o proaspătă mămică nu cunoaşte, nu are de unde, noţiuni elementare despre mâncarea bebeluşilor, şi aş vrea să explic câteva dintre cele mai simple, cele mai "basic" reţete.

Alimentaţia bebeluşului trebuie să se modifice, pentru a primi treptat toate principiile nutritive. Însă modificările se fac pas cu pas, doar câte o modificare o dată, doar câte un aliment nou introdus o dată, doar câte o linguriţă o dată.
Pe de altă parte - părerile sunt împărţite în ceea ce priveşte tipul primei modificări: cu ce începem?
Motivele ca să alegi una sau alta dintre variante depind foarte mult şi de bebe, de eventuale probleme ale lui, şi ţin de flerul mămicii.

1. prima modificare - masa de la ora 17.00 (deci gustarea de după-amiază) - devine masă de "făinos cu lapte"

Cred că forumurile de mămici mai stau încă mărturie vie de tipuri de întrebări (stupide) puse de o mamă, adică eu. Pentru că la vremea aceea, când am primit indicaţia de "făinos cu lapte", recunosc sportiv că nu ştiam ce e acela. Cum adică, făinos? Îl prepar din făină? Aşa cum face mama ciulama?
Într-un târziu am aflat: este vorba de acele "prafuri" (sau "făini") care se comercializează la cutie sub denumirea de cereale, toţi producătorii de lapte praf produc şi vând şi cereale, cu sau fără gluten - Nestle, Milupa etc. N-am mai verificat de multişor piaţa asta, dar presupun că oferta s-a îmbunătăţit considerabil în ultimii ani.

Noi am sărit peste etapa asta din cauză de bebe gras - Roxi era rotunjoară de-a dreptul! Nu ne mai trebuia altceva care să o îngraşe şi mai mult. Dar poate fi bună în special la acei copiluţi care nu prea iau în greutate, mai ales dacă sunt şi cam sensibili.

Modul de preparare pentru "făinosul cu lapte" este indicat pe cutie, dar în general se adaugă 2 lunguriţe de făină de orez la 100 ml apă călduţă. Unele tipuri au şi lapte încorporat, la altele este nevoie să adaugi şi lapte, sau chiar lapte în loc de apă.

Introducerea alimentului se face progresiv, începând cu 30 ml făinos cu lapte şi completare 120 ml lapte, şi treptat se creşte cantitatea de făinos şi se scade cea de lapte, până la înlocuirea completă a acestei mese de lapte (aproximativ o lună poate să dureze înlocuirea totală).

Ilinca ronţăie biscuiţi la 11 luni.

2. a doua modificare - masa de la ora 10 (sau la ce oră îi daţi a doua masă, ce va deveni gustarea de fructe)
Această masă se va compune, atunci când va înlocui complet laptele, din brânză de vaci şi fruct.

Cu brânza de vaci de casă eu m-am chinuit mult, căci fie tănticile din preajma mea nu îşi mai aminteau, fie nu făcuseră deloc, fie am ajuns la un moment dat să am vreo 5 reţete pentru preparare, una mai fistichie ca alta. În final la noi a funcţionat asta:

200 ml lapte UHT integral (atenţie, nu total, nici măcar parţial degresat, ci integral) se dă în clocot într-un ibric. Se ia de pe foc şi se adaugă câteva picături de zeamă de lămâie (tip Helas). Se lasă să se răcească. Se va alege ca o ... brânză, care se scurge cum făcea bunica la ţară telemeaua de vacă: în pânză de etamină. Aici, fiind o cantitate micuţă, se poate scurge într-un tifon steril deasupra unei căni. Se obţine o cantitate suficientă de brânzică pentru o astfel de masă.
Brâznica astfel obţinută se amestecă (se freacă uşor) cu măr copt, sau miez de la banană, sau pulpă de piersică fără coajă, sau fructul pasiunii... sau ce alt fruct cu pulpă de sezon avem la îndemână. Nu chiar orice fruct, căpşunile şi cele din familia lor sunt alergene, se dau mai târziu, para poate să deranjeze la stomac... Mărul e de bază în orice anotimp, pentru "demaraj".

Dacă nu vreţi să vă jucaţi cu cantităţi atât de mici, sau nu aveţi timp, puteţi să preparaţi o cantitate ceva mai mare (din 400 ml lapte, de exemplu) şi brânzica rămasă se poate păstra 24 de ore la frigider. Eu personal nu recomand asta, este foarte important ca bebe să primească mâncarea cât mai proaspătă, şi credeţi-mă, e extrem de uşor de preparat şi e o joacă plăcută!

Există şi reţeta cu pastile de calciu lactic dau mie nici nu prea mi-a ieşit, şi nici Roxanei nu prea i-a plăcut. La Ilinca nici n-am mai încercat, am mers pe cărările bătătorile de la sora ei :)

3. a treia modificare - supa de zarzavat, piure de legume, carne mixată - aceasta va deveni treptat masa de prânz (deci a treia masă pe zi, după micul dejun care rămâne mult timp de lapte, ca şi cina, şi după gustarea de fruct).

Supa de zarzavat se prepară astfel:
într-o cană de 250 ml punem cam o treime cartof (adică, un cartof) tăiat cubuleţe, o treime morcov (un morcov) tăiat rondele, poate fi şi ceva ţelină, păstârnac, din aceeaşi familie, şi o treime ceapă, roşie, ardei gras, dovlecel. Se fierb, când sunt bine fierte se dă la o parte de pe foc şi se adaugă câteva picături de ulei (de floarea soarelui sau măsline), se mai dă un clocot şi se scurge zeama.

Iniţial se serveşte bebe doar cu supa strecurată - 20 ml supă şi completare restul mesei de lapte, apoi se creşte progresiv cantitatea de supă şi se scade cea de lapte, până la înlocuirea completă a laptelui.

Apoi legumele se pasează (cu mixerul) în zeama în care au fiert şi se servesc tot treptat, dar bebe deja cunoaşte gustul, se poate începe cu cantitate mai mare, dacă o acceptă.

Dacă vreţi să fiţi mai sigure că nu dezvoltă vreo alergie, puteţi introduce alimentele unul câte unul:
- prima zi - supa doar din morcov
- a doua zi - morcov plus cartof
- a treia zi - morcov plus cartof plus ceapă
... şi tot aşa.

După 2-3 luni de la începerea diversificării şi la aproximativ 1 lună de la piureul de legume se poate introduce în el şi carne mixată: piept de pui sau vită (atenţie! nu viţel de lapte, acela e cel mai toxic! recomand cubuleţe de mânzat tânăr sau chiar vită tânără), carnea trebuie fiartă bine, tocată fin cu cuţitul (sau mixer de tocat). Ca de obicei, se începe cu o linguriţă de carne în piureul de legume, până se ajunge la 8-10 linguriţe de carne în piure, pe la vârsta de 1 an.

Roxi la piure de legume, pe la 5-6 luni.

Orientativ (dar nu limitativ) ar fi aşa:
la vârsta de 6 luni - 30 grame carne pe zi
la 7-8 luni - 50 grame pe zi
la peste 9-10 luni - 70 grame pe zi

Noi ne-am împăcat foarte bine cu dovlecelul. Am început cu supă de morcov, apoi cu dovlecel, cartoful a cam fiert în burtică, l-am scos şi am reluat cu el după mai multe luni. Apoi, mai mari fiind fetele mele, când începusem să nu le mai pasez complet piureul ci doar să zdrobesc cu furculiţa legumele, le plăcea mult dovlecel cu brânzică de vaci de casă, băgat la cuptor.

Sucul de fructe
Independent de toate acestea, şi de fapt înainte de orice modificare de alimentaţie, bebe a început deja să soarbă câteva picături (1-2 lunguriţe) de suc de fructe, pe care îl preparaţi fie la storcător (mai ales dacă bebe mai are un frate mai mare sau chiar vouă vă place să beţi restul, e bun, are vitamine), fie se poate stoarce aşa puţin fruct astfel:
- mărul se dă pe răzătoare de plastic (nu de fier căci mărul oxidează foarte repede) şi apoi mărul ras se stoarce într-un tifon ca să scoţi acele picături de suc
- portocala se poate stoarce în storcătorul de citrice
- morcovul se poate şi el da pe răzătoare, dar se obţine foarte greu un pic de suc din el.
Tot storcătorul de fructe e cel mai bun. Pe termen lung vă va folosi!
Noi serveam (şi acum la fel facem) sucul de fructe undeva între prima şi a doua masă, dar e în funcţie de apetitul copilului. Vitaminele din suc se asimilează mai uşor de către organism în prima parte a zilei, dar eu personal nu agreez sucul pe burta goală. De aceea calea de mijloc pe care am ales-o a fost servirea sucului după micul dejun şi înainte de gustarea de fructe cu cel puţin jumătate de oră.

Vi se pare că o să vă mutaţi în bucătărie? Poate părea aşa la început, dar odată cu timpul vine obişnuinţa şi lucrurile se vor mişca "natural". Eu, una, am început să gătesc doar de la diversificare. Până atunci nu făceam decât vreo mămăliguţă, sau un cartof prăjit. De-atunci am devenit pricepută la ciorbe ("master chef ciorbăreasa", aşa mă alintă copiii mei).

Ce pot să mai adaug?
Cea mai "de bază" recomandare: nu vă pierdeţi cu firea, toţi copiii învaţă până la urmă să mănânce!

Diversificarea: 3-7-12-17-21

Ce credeţi că reprezintă cifrele de mai sus?

Nope, n-aţi ghicit, nu e număr de telefon. Nici măsuri de pantofi, nici kilograme. Aceste numere apar în titlul unei foi de hârtie primită de la medicul pediatru acum... hăt, aproape 7 ani, foaie care are drept subtitlu: Diversificarea alimentaţiei. Şi reprezintă, de fapt, orele de masă aproximative pentru un sugar sănătos, la vremea diversificării. La noi erau alte ore, aproximativ 8-11-14-17-20, deci tot 5 mese, însă fără cea de noapte. Masa de dimineaţa, de prânz, de seara şi două gustări între mese. Ca şi acum, de altfel, la 7 ani de atunci şi încă un copil apărut şi "diversificat" între timp. Diferenţa constă în mâncarea propriu-zisă.

Hârtia asta despre care vă povestesc, primită de la medicul pediatru prin 2005, îmi serveşte ca "reminder", căci unele dintre lucrurile acestea sunt de mult ascunse în memoria mea selectivă. Cât priveşte indicaţiile doctorului, acestea erau şi sunt şi acum pur orientative, ne-au ghidat, dar nu ne-au făcut să ne blocăm, să ne cramponăm în ele.

Astăzi povestesc despre condiţiile diversificării şi ordinea introducerii alimentelor, iar în zilele următoare voi reveni cu modificările în alimentaţie şi ceva reţete pentru primele alimente solide - ştiu că e plin netul de reţete, dar vorbesc doar de experienţa noastră în domeniu. Post scris la invitaţia Qbebe.ro, dar cu gândul şi la mămicile care trec zilele astea prin "furcile caudine" ale diversificării alimentaţiei.

Condiţiile pentru diversificare, expuse pe-atunci de pediatra noastră, prevedeau ca bebeluşul să aibă cel puţin 4 luni (6 era chiar mai indicat), şi cel puţin 6 kilograme. Iar cantitatea de mâncare (lapte, până la diversificare) pe care o primeşte copilul la o masă să fie de aproximativ 150-200 gr. - variaţiile vin din diferenţa de apetit a copilului de la o masă la alta, de la o zi la alta.

Roxi a mâncat toată brânzica de casă.

Ordinea introducerii alimentelor:

- toate cele ce urmează mai departe noi le-am decalat cu 2-3 luni faţă de recomandarea medicului, adică am mers cu alăptarea exclusivă până mai târziu. Roxana a început să pună gura pe sucul de fructe pe la 4 luni, din motive de constipaţie, încercam să găsesc un remediu natural. Altfel, abia de pe la 6 luni putem vorbi de diversificare poropriu-zisă.

3-4 luni
- suc de fructe: măr, morcov, portocală, piersică. Roxi a început cu măr dar l-a refuzat, am trecut pe morcov, pe care l-a acceptat bine (şi cu rezultate bune pentru burtică), şi abia mai târziu am revenit la măr, pe care acum l-a primit.

4 luni
- făinos cu lapte
- pulpă de fruct (mere rase, piure de piersici - fetele mele au mâncat bine şi fructul pasiunii şi alte fructe de la borcănele, în funcţie de vârsta recomandată pe ele)
- supă de zarzavat
- piure de legume
- măr copt, banană

5 luni
- carne de pui, vită
- brânzică de vaci preparată acasă

6 luni
- ou fiert tare, numai gălbenuş (se începe cu o optime de gălbenuş şi se creşte treptat până se ajunge la un gălbenuş) la 2-3 zile, nu mai mult, până la vârsta de 1 an
- ficat de pasăre fiert
- tomată opărită şi decojită, fără seminţe, pasată, cu gălbenuş de ou, brânză de vaci
- pere coapte (miez)

7 luni
- iaurt cu conţinut redus de grăsime (pe cât posibil, natural şi chiar făcut în casă)
- smântână (iniţial în cantităţi foarte mici, inclusă într-un preparat, apoi până la 1-2 linguriţe pe zi până la 1 an)

8 luni
- făinos (cereale, biscuite) cu gluten şi făină de grâu (acum preparatele, inclusiv pâinea, au pe pungă atenţionarea de gluten sau ne-gluten) - tăiţei, fidea, pâine
- ciorbiţe de pui, perişoare, acrite cu borş
mămăliguţă cu brânză de vaci

10 luni
- peşte alb rasol (şalău, ştiucă, păstrăv)
- legume zdrobite (nu mai sunt complet pasate)
- orez cu lapte

după 1 an
- albuş de ou
- miere de albine
- caşcaval, telemea, unele prăjituri de casă

peste 3 ani (adică nu mai devreme de 3 ani)
- nuci alune, arahide
- ciocolată, cacao
- fragi, mure, căpşuni, zmeură, dude (au potenţial alergen)
- fasole, mazăre, linte, soia, varză (au potenţial periculos pentru stomăcelul insuficient dezvoltat mai devreme)
- mezeluri (cât mai târziu posibil, cât mai naturale, adică doar carne uscată)
- carne de porc, oaie (cu oaia, personal nu am nimic, în alte culturi copiii încep cu carne de oaie, de exemplu. Dar carnea de porc e periculoasă şi la oamenii mari)
- McDonalds (vine o vreme când nu mai puteţi ocoli fastfood-urile, dar măcar faceţi o regulă: o dată pe lună sau aşa ceva)

Soră mai mare hrănindu-şi sora mai mică.

Acuma, cum spuneam: cele de mai sus sunt doar orientative, nu trebuie urmate ad litteram. Mai intervine aici şi flerul personal al fiecărei mămici şi tipul de mâncăcios al copilului.

Cum fac supă de linte?

Eu aş face-o cam aşa:

zic, să fierb o ceapă şi-un morcovel tocate, apoi să pun şi lintea spălată, apoi să scurg zeama, să pasez cremă, să pun un strop de ulei de măsline şi să mai dau un pic la foc cu suc de roşii doar de culoare, să presar nişte verdeaţă proaspătă (pătrunjel) şi s-o servesc cu un pic de smântână şi crutoane.

N-am mai făcut niciodată una ca asta, iar varianta cremă o prefer ca să le-o pot servi copiilor pe post de "supă cremă de legume cu crutoane", adică taman preferata lor!

Ce ziceţi, o fi bine? Voi cum preparaţi lintea, ca s-o mănânce şi copiii?

Timp de preparare: 3-4 ore, după gust

Ei, cine s-ar mai apuca să gătească dacă ar găsi aşa ceva în instrucţiunile de preparare?

Sau cine s-ar mai apuca să facă iahnie de fasole cu costiţă, după reţeta Adei, dar adaptată de la cârnaţi la costiţă, dacă ar fi citit cu atenţie reţeta, adică acolo unde zice Ada că foloseşte fasole la conservă?

Dacă ambele condiţii sunt îndeplinite, se cheamă că am gătit eu, no!

Iaca părţile componente:

1 kg fasole boabe albă, frumoasă, eco, din grădina bunicii de la ţară (sau a vreunei mătuşi, vecine de la ţară, dacă nu aţi pus în grădină). Atenţie! 1 kg de fasole se foloseşte pentru multe porţii, aşa ca pentru o campanie electorală. Altfel, e de-ajuns o cantitate de cca. 300 grame.

2 morcovi, 4 cepe mari (eu am avut vreo 8 mai mici, dar la fel de eco, din grădina mamei de la ţară, no!)

untură, jumări, costiţă afumată (cine strâmbă din nas că-i prea gras, să nu mănânce!)

suc de roşii, sare, piper, foaie de dafin, cimbru şi tarhon (dacă vă place)

Fasolea tre' să fi stat la înmuiat o noapte în apă rece - zice la carte (cartea lui Radu Anton Roman, cum care carte?). La mine a stat la înmuiat doar vreo juma' de zi, dar a fiert foarte bine, pentru că era fasole proaspătă, de vara asta.

Se pune fasolea la fiert în multă apă rece, care se schimbă de 2-3 ori. Când se lasă definitiv la fiert, se pune şi morcovul tăiat cubuleţe mici, sare, foi de dafin şi se fierb bine.

Separat se căleşte ceapa şi costiţa în untură şi câteva jumări, se sting cu sucul de roşii, se iau de pe foc şi se răstoarnă peste fasolea fiartă. Se mai lasă puţin la fiert împreună, se pun condimente şi dacă e posibil, se dă chiar la cuptor puţin, ca să mai scadă.

La final, a ieşit de-li-cioa-să!

Poftă bună, no!

Tort de "leftovers"

Deşi este mai lipsit de nobleţe, aşa, fiind făcut din rebuturi, din mâncare rămasă, cum ar veni, acest tort este extrem de delicios!

Ideea e următoarea: se iau aproape 2 cozonaci rămaşi de la Crăciun şi NU se aruncă (potrivit principiului că în Africa mor atâţia copii de foame, cum să aruncăm mâncarea?)

În schimb, se taie felii, se prepară un sirop simplu din apă, zahăr (nu prea mult, că sunt şi cozonacii dulci) şi ceva esenţe, după gust, apoi se prepară o cremă astfel: se topesc cam 100 grame de unt într-o cratiţă, se amestecă cu o ceaşcă de zahăr, una de lapte şi 2-3 linguriţe de cacao. Se răceşte şi se adaugă - dacă v-a rămas ca să n-o aruncăm nici pe asta, de la tiramisu de Revelion, cum e cazul meu - nişte brânzică mascarpone.

Se aşează într-un vas feliile de cozonac înrisopate, apoi un strat de cremă, fructe după plac - ananas din conservă, caise din compot, kiwi, orice - alt strat de felii de cozonac, cremă şi fructe decor. Atât. Este delicios!

Aaa, imagini n-am, pentru că s-a epuizat cât ai zice... cozonac. Sau tort de cozonac.

My first (Tiramisu), the last (day of 2011), my everything (for you)

So... toată lumea face lapte de pasăre, torturi şi alte dulcegării. Aşa că am încercat şi eu un "first" în ultima zi a anului. Mai ales că am mâncat la o mătuşă acum câteva zile un tiramisu de mare excepţie şi m-a convins că nu se face greu - ceea ce e un imbold important pentru mine. Am găsit o reţetă, am adunat (graţie soţului hărnicuţ şi shopping-uitor) ingredientele pe masa din bucătărie şi am purces la treabă.

"Decât că" (paranteză - declar această pseudo-expresie obsesia lingvistică a anului 2011!!! Prea multă lume foloseşte incorect limba română!) Dar soţul n-a găsit 12-16 pişcoturi, ci doar la pungi de 50 de buc. "Decât că" oricum nu am o tavă mică în care să intre un tiramisu de 16 pişcoturi, deci câte 8 pe "etaj", ci am doar o tavă atât de mare, încât cele 50 de pişcoturi abia au ajuns. "Decât că" la fel a fost situaţia şi cu celelalte ingrediente, şi am procedat la fel, adică a trebuit să suplimentez, să improvizez (maestru al improvizaţiei mă fac când o să fiu mare!).

Ingrediente:

Aşa că am folosit 50 de pişcoturi, care au înghiţit de două ori mai multă cafea (deci 2 căni mari de cafea tare), crema am făcut-o din 6 ouă, aproape 500 grame brânză (pe care din nou am improvizat-o, din păcate nu am găsit mascarpone şi am făcut din brânză de vaci dulce frecată bine cu un pic de frişcă şi cu zahăr pudră), şi cam o jumătate de cană de zahăr. Plus vreo 8 linguri de coniac, plus cacao pentru pudrat.

Mod de preparare:

Am bătut albuşurile spumă, am adăugat gălbenuşurile pe care le frecasem cu zahăr, apoi crema de brânză şi am dat-o la rece. Pişcoturile le-am înmuiat puţin în cafeaua cu coniac şi le-am aşezat în tavă. Am pudrat cu cacao, am pus jumătate din cremă, am repetat operaţiunea şi la sfârşit am pudrat cu cacao. Am dat la rece, unde se găseşte şi acum, as we speak.

Întrebarea mea este: o fi bun? Ce am greşit? Să mă risc să servesc lumea cu "chestia asta"?

La final, vă las să criticaţi rezultatul final, aşa cum se prezintă acum în tavă (dacă nu uit şi dacă nu arunc cu totul produsul după răcire, poate pun şi nişte poze "de farfurie").

Şi mai ales, vă las în compania melodiei care mi-a răsunat în urechi obsedant pe tot parcursul meu cofetăresc din ultimele ore şi care mi-a inspirat până la urmă titlul postului de faţă.

(Altă paranteză: poate cineva să mă înveţe cum să pun altfel un video decât aşa, cu link? Adică eu aş vrea cu preview, nu se poate în wordpress?

Na, că am scos şi de-o "rezoluţie" pentru 2012, deşi mă feream de genul ăsta de posturi cu retrospective de final de an şi planuri pentru viitor:  totuşi, în 2012 aş vrea să învăţ cum se pune un video pe blog! Hahaha!! - Later edit: n-am învăţat! M-am mutat înapoi pe vechiul blog, şi acolo tot n-am învăţat să pun un video!)

Barry White

La mulţi ani! Să ne vedem-citim-auzim cu bine în 2012!

În Ajun

Toată lumea scrie felicitări de Crăciun, urări muzicale, poze cu brăduţi împodobiţi, culinare porceşti...

Hai să scriu şi eu în ce stadiu suntem, zic:

În Ajun de Crăciun, la mine în casă urlă Red Hot Chilli Peppers pe post de colinde, nu am (încă) brad, nu am făcut (încă) curăţenia, dar cârnaţii stau atârnaţi în pod la uscat şi mă apuc să răsucesc la sarmale as we speak.

Prăjitură cu mere. Şi provocarea duminicală "dulce-n casă"

Mă-ntreb şi eu cum de am tupeu să lansez chiar eu rubrica asta cu provocarea duminicală, când adineaori tocmai am aruncat o poală de pacheţele de tot felul de condimente şi pungi magice expirate sau pe cale să expire şi abia de am găsit prin sertare un plic de zahăr vanilat, ca să nu mai zic că după ce m-am apucat de treabă am constatat că n-am făină suficientă şi am dat fuga la magazinul de vis-a-vis (asta, după ce mai făcusem deja încă 2 drumuri după carne şi boia puţin mai devreme). Cât de slab bucătar pot să fii să-ţi expire condimentele în dulapul de la bucătărie nefolosite?

Bine, tot la fel procedez din când în când cu cutia de medicamente: le verific iar cele expirate sau pe cale să expire ajung la gunoi, şi asta nu face din mine un slab bolnav, nu-i aşa?

Aşa că, odată acest silogism parcurs, iacă-tă despre ce e vorba:

Mi-am propus ca în fiecare duminică să pregătesc o prăjitură de casă. Măcar pe perioada rece, când ieşim mai puţin pe-afară şi plecăm mai puţin de-acasă. Iar reţeta o public luni dimineaţă. (paranteză: după ce că ieşim mai puţin să facem mişcare, măcar să şi mâncăm mai mult! şi să aruncăm cântarul!) Şi vă provoc să pregătim împreună! (Aşa e, am furat modelul provocării de la Laura, dar l-am mutat în bucătărie)

Este vorba de reţete simple, pe care să le poţi face acasă fără cine ştie ce "skills" de mari cofetari, dulciuri pe care să le poţi prepara în cele 1,5-2 ore cât dorm copiii după-amiază, de exemplu. Şi da, care să dispară din platouri în câteva ore. Ce ziceţi, vă băgaţi?

Încep eu, cu o prăjiturică cu mere şi stafide.

Ingrediente:

- 4-6 ouă (depinde de dimensiunea ouălelor şi a tăvii în care veţi coace plăcinţica, eu am folosit 6 ouă pentru că am o tavă destul de largă)

- 1 cană de zahăr

- 1 cană de făină

- zahăr vanilat, esenţă de vanilie (sau altceva, ce aveţi preferinţă)

- 1/4 ceaşcă ulei (acuma, depinde de ceaşcă, dar nu prea mult ulei, doar aşa, ca să dea un pic de "ungere" la motor)

- zeamă de lămâie sau suc tip "hellas"

- praf de copt

- mere rase (eu am folosit mere rase şi păstrate la borcan de-astă vară la ţară, pentru că nu puteam să ţin pasul cu prăjiturile cu mere, în ritmul cu care se coceau merele în pom în grădină)

- stafide - după preferinţă

Mod de realizare:

Într-un vas de mixer se separă albuşurile, iar gălbenuşurile se păstrează într-o cană sau un castronel.

Se bat bine cu mixerul albuşurile cu un praf de sare, se adaugă pe rând zahărul în 2-3 reprize (nu tot odată), gălbenuşurile, zahărul vanilat, esenţa, uleiul, făina, praful de copt stins cu zeamă de lămâie, amestecând mereu. Se scoate mixerul şi se foloseşte mai departe un tel, pentru că se pun merele rase şi stoarse de zeamă (preţ de o cană sau două de conţinut de mere).

Tava se unge cu ulei şi se tapetează cu făină (cred că se poate folosi hârtie de gătit, dar personal n-am folosit, eu numesc asta "metoda leneşă", ca să nu mai trebuiască să freci tava după aceea). Se toarnă "maglavaisul" în tavă şi se bagă la cuptor.

După ce se întăreşte puţin se pot pune stafidele, cum dorim, mai devreme dacă vrem să intre prin prăjitură, mai târziu dacă vrem să rămână deasupra. Când nu mai rămâne cocă pe "paiul de încercare" se opreşte focul, se pudrează cu zahăr şi se taie rece.

Leapşa merge la... oricine vrea s-o preia. Promit să încerc reţetele voastre care se potrivesc cerinţelor: simple, duminicale.

Ce mănânc azi: leftovers reloaded

Nu-ncercaţi să desluşiţi din imagini ingredientele prânzului meu de azi! Dar arată iami, oricum, aşa-i?

Dau o raită prin bucătărie - nimic gătit. Ştiam încă dinainte, dar mai speram că vreo Zână Bucătăreasă s-o fi rătăcit şi prin bucătăria mea.

Dar am găsit... nişte "Leftovers", mâncarea mea favorită! :) Nu există în nicio carte de bucate, dar eu ştiu mereu s-o prepar, îţi trebuie multă tehnică pentru asta.

Deci fiţi atenţi:

Paste fierte de aseară (chiar overcooked) şi rămase în cratiţă,  sunt verzi pentru că sunt cu spanac. Deasupra am trântit câteva linguri de smântână (bombă calorică, I know!). Şi deasupra am ornat cu nişte pastramă de macrou (cumpărat de la Obor) fărâmat bucăţele.

A ieşit ceva super, după cum puteţi vedea! Peştele afumat a tăiat gustul de spanac, dacă acesta ar fi fost puţin neplăcut, iar smântâna a fost liantul dintre toate ingredientele.

Ciorbiţă de văcuţă

Diminutivele nu prea îşi au locul atunci când găteşti o ditamai oala de 5 kg de ciorbă de vită. Dar aşa i-a rămas numele de pe când am gătit prima oară felul acesta pentru copiii mei, la vremea diminutivelor.

În paranteză fie spus - da, ştiu că nu e corect să te prosteşti atunci când vorbeşti cu un copil, să îl consideri handicapat sau să crezi că n-ar putea pricepe ce spui decât dacă "miceşti", dacă "micşorezi", dacă "minimizezi" toate lucrurile. Dar nah, nimeni nu se naşte învăţat, oameni suntem şi greşim cu toţii sau învăţăm mai târziu.

Cu explicaţii sau nu, cert este că ciorbei de vită la noi în casă i se spune ciorbiţă de văcuţă. Iar după spusele Roxanei, nu mai demult decât azi la masa de prânz:

- Mami, eşti cel mai bun bucătar de ciorbă din lume!!

Cu toate complexele mele legate de gătit - şi credeţi-mă, oarecum pe bună dreptate, nu aţi cunoscut un bucătar mai catastrofă, o gospodină mai anti-talent, nu cred că aţi vrea

să gustaţi din 99% din mâncărurile făcute de mine! Cu toate astea, zic, pot să mă laud că ciorbele îmi ies senzaţionale! Adică ce zic eu? Cele mai bune!

Cea de azi s-a compus din:

- piept de viţel aproape 1 kg - cu os, care a făcut zeama şi mai gustoasă, iar carnea am avut noroc să nu îmi ia chiar toată ziua ca să fiarbă la un nivel masticabil, ba dimpotrivă, în vreo oră de fiert cu sare era numai bună. Zeama am spumuit-o mereu.

- separat, am curăţat şi tocat mărunt zarzavatul. Am oroare de răzătoare şi "per se", mi-e frică să nu-mi dau şi degetele pe ea, dar şi pentru produsul final, care arată ca o pastă, nu ca un zarzavat pe care ai vrea să-l simţi prin farfurie, să-l mesteci. Zarzavatul este după cum ai în casă, eu am avut azi de toate "ecologice", din grădina de la ţară: ceapă, morcov, albitură, ţelină, ardei şi roşu pentru cromatică, şi verde. Am călit un pic zarzavatul, doar cât să se îmoaie, am pus apă şi sare şi am lăsat să fiarbă bine.

- după ce a fiert zarzavatul, am pus peste el carnea, oasele şi zeama în care au fiert

- am mai adăugat 2-3 cartofi tăiaţi cubuleţe. Uneori mai pun o mână de boabe de mazăre şi alta de păstăi de fasole verde. Apoi am pus cubuleţe de roşii şi borş (cumpărat de la tanti Maria din piaţa Obor). La sfârşit, pentru culoare şi un pic mai mult gust acru, am pus câteva linguri de roşii conservate de mama la borcan pentru iarnă.

- într-o farfurie puţin adâncă am spart 2 ouă şi am amestecat cu vreo 2 linguri de făină, făcând un fel de tăiţei de casă dar aşaaa, oarecum opriţi din evoluţie (adică nu am eu răbdare să îi întind pe un fund de lemn, să îi tai, să îi usuc... sau ce mai presupune produsul acesta) şi am turnat uşor, ca să nu facă cocoloaşe, compoziţia aceasta în ciorba aproape gata. Am lăsat să fiarbă făina, am pus leuştean şi frunze de ţelină tocate (din congelator).

Am servit-o la masă cu smântână şi (doar pentru adulţi) ardei iute.

(foto: ciorbă de văcuţă la OalaCuBunătăţi.ro)

Conopidă pane

De toamnă, că tot e plină piaţa de conopidă, ieri am preparat conopidă pane. Care se prepară cum vă spun imediat, şi se mănâncă... cât ai zice conopidă. Chiar şi copiii o adoră, pentru că le-am explicat că e un fel de floare, iar lor le plac florile.

- Se desfac bucheţele de conopidă şi se spală puţin în apă rece, fără să se fărâme (eu am găsit vreo doi "locuitori" nevertebraţi ascunşi printre floricele, aşa că aveţi mare grijă!)

- Se dă în fiert conopida, dar nu se fierbe tare, tot ca să nu se fărâme bucheţelele. Apoi se lasă să se răcească puţin.

- Separat, se amestecă 1-2 ouă cu 1-2 linguri de făină (cantitatea depinde de câtă conopidă aveţi) şi condimente după gust.

După gustul meu, am pus sare, piper şi un condiment pentru şniţele. Iar prin acest aluat se dau bucheţelele de conopidă, după care se pun cu grijă în ulei încins şi se prăjesc uşor.

Dacă vă place mai crocant, puteţi să folosiţi un aluat în care puneţi şi pesmet.

Am auzit chiar şi de aluat cu fulgi de porumb, dar personal nu l-am încercat.

Cum tot aşa, n-am încercat dar am de gând, să pun un pic de boia dulce sau chiar iute în aluatul respectiv.

Voi cum mai preparaţi conopida altfel?

Iată-mă-s şi gospodină!

Dulceaţă de caise, prima rundă

Neam de neamul meu, dacă mi-ar fi spus cineva că o să fac eu dulceaţă, eu care nu suportam măcar ideea, i-aş fi râs în nas. Adică, ce, nu e dulceaţă la supermarket? Nu-s vinete turceşti tot anul în galantare? Nu e suc de roşii, bulion, nu-s roşii decojite, nu e aia, nu e ailaltă? De ce să munceşti vara, când poţi oricum să ai iarna?  S-a dus vremea carului iarna şi a saniei vara - aşa gândeam.

Ei, asta doar până mi-au ras astă iarnă copiii şi soţul (mă rog, şi eu am ajutat) toate rezervele strategice de dulceaţă căpătată mai mult cu forţa de la mama anii trecuţi. Ştiţi modelul, "hai, mamă, ia-o şi pe asta, şi p-asta, că e bună, mamă, pune-o acolo, în cămară, că nu se ştie, e iarna lungă!" Preferata lor e cea de caise, dar după ce s-a terminat, a mers şi de căpşuni, vişine, prune, mere.

Şi-apoi, ce ştiu eu ce fel de fructe bagă ăia de la supermarket în dulceţuri? Am auzit că pun doar stricăciuni şi multe aditive alimentare, să le ia aromele rele şi să le dea aspect şi arome plăcute.

Bunătăţi de la mămica

Aşa că, ce nu fac eu pentru fericirea culinară a familiei mele? Fac şi dulceaţă de caise. Săptămâna trecută am făcut o rundă, iar azi am trecut iar pe la Obor, era ultima strigare la caisele de dulceaţă, cred că-s pe ducă, aşa că am mai luat de-o porţie.

Rezultatul celor precedente se vede parţial în poză. Aaa, am pus eticheta invers? Păi ce dovadă mai bună vroiaţi că m-a ajutat şi Ilinca la lipit etichete! :)

Storceac sau borş? Aceasta-i întrebarea (peştească)!

Pentru că am ales să stăm pentru al treilea an la rând la aceeaşi gazdă de la Sfântu Gheorghe, şi sejurul ăsta în Deltă am avut parte de un regal culinar, cum numai burţile şi kilogramele acumulate pot sta mărturie! Alimentul de bază, fireşte, peştele.

Păi hai să redau aşa, din memorie, câteva feluri - Atenţie! Pofticioşii şi gravidele cu probleme legate de pofte sunt rugaţi şi rugate să părăsească postarea chiar acum! Mai ales că am de gând să scotocesc şi după ceva poze delicioase ca să ataşez la coadă!

Sărmăluţe de peşte în foi de viţă

Deci, carevasăzică: borş pescăresc, storceac, ciorbă de peşte cu rasol de peşte alături, sarmale de peşte în foi de viţă, tocăniţă de cartofi cu peşte, pilaf cu peşte, varză cu peşte, salată cu peşte, peşte prăjit, fript, icre de peşte, mici din peşte, drob de peşte... Ce mai, doar desert din peşte n-am mâncat, deşi cred că ar fi ieşit ceva şi de genul ăsta! Somn, şalău, crap, caras, scrumbie...

Alt fel de salată cu scrumbie

Dar zic, hai să nu treacă în van experienţele astea, adică în van nu sunt oricum, dar hai să profit şi mai mult şi să încerc şi eu acasă ceva din toate astea. Aşa că încep acum categoria "culinare de Deltă", în care voi povesti peripeţiile legate de gătirea de bucate cu specific pescăresc. Pentru azi am ales storceac.

Aşa că am pornit de dimineaţă către piaţa Obor, dotată, cum se ştie, şi cu o "frumoasă" în renovare hală de peşte. După ce am dat un tur de hală ca să văd în ce ape se scaldă peştele, până la urmă m-am decis la un crap - cum altfel decât de Dunăre. Crap mărişor, la vreo 2 kilograme.

Mititei a la Sfântu

Acasă am citit destul de superficial o reţetă de pe net, adică de aici. Procesul de fabricaţie a fost aşa: am curăţat, spălat şi "rondelat" crapul, am pus căpăţâna la fiert cu sare, apoi zarzavatul tocat, apoi cartofii şi rondelele, apoi oul bătut cu smântână. N-a trecut proba degustării. Era bun, totul era comestibil, chiar şi rezultatul final. Dar nu era storceac!

Peşte prăjit şi icre de crap

Zic, hai să vedem în "Biblia bucătăriei", la Radu Anton Roman. Fireşte, aici a fost greşeala mea, scrie negru pe alb: nu se foloseşte crap sau somn la storceac pentru că e prea gras! Se pune sturion (cum scrie şi în reţeta de pe net şi cum nu se găseşte de vânzare), sau dacă nu, atunci nisetru, morun, păstrugă... În carte sunt, în piaţă nu.

Ce-i de făcut? Păi, să încerc să modelez eu un fals storceac într-un borş de peşte. Caut de data asta direct la R.A. Roman, pagina 729, borş pescăresc. Aflu că lumea îi spune borş, dar de fapt niciodată lipovenii nu pun în ciorbă zeamă fermentată de tărâţe de grâu, ci doar cât oţet trebuie ca să aibă gustul preferat.

Salata cu scrumbie

Aşa că am scos bucăţile de peşte fiert de-acum, ca să nu se zdrobească şi am pus oţet după gust. Ei, aşa da! E un hibrid, dar măcar e bun.

 Post Scriptum: Unele guri spun că, de fapt, ciorbele în Deltă au un gust special de la apa de Dunăre folosită. Aşa că oricum nu puteam să-i dau aroma Dunării.

Dacă doriţi să (re)citiţi/vedeţi:

despre sejurul deltaic 2009 am scris aici, iar despre 2010 - aici.

Gătitul acasă... după vacanţă

foto: reteteculinare.ro

Se cunoaşte că mai bine de o săptămână am mâncat bucate gătite de gazdă în vacanţa deltaică! Nici nu (mai) ştiu să fac o mâncare simplă!

Păi să vedeţi: am pus să fac o supă cu găluşte. Cea mai simplă supă pentru stomăcelul care vomase cu o zi înainte al Ilincăi. 

Dar şi pentru burţile noastre de peşte, destul de grele sau greu încercate de o săptămână şi ceva de mâncare aproape exclusiv pe bază de peşte. Curăţ eu morcovi, ardei, ceapă, pun şi-un pic de dovlecel, fac găluştele rotofeie din ou şi griş... Dar parcă tot mai trebuie ceva! Gust. Da, sigur că da, sare îi trebuie. Ca sarea în bucate.

Ei, şi până n-am servit supa în farfurii nu mi-am dat seama că... de fapt uitasem să cumpăr şi ceva carne să pun să fiarbă în biata de supă! Cred că dacă era Roxi acasă, nu scăpam aşa uşor, la cât de carnivoră este.