Delta, versiunea 5.0

2013 este al 5-lea an consecutiv de vizitare a Deltei Dunării la Sfântu Gheorghe.


Anul ăsta parcă a fost la fel ca anii precedenţii, la aceeaşi gazdă, care ne-a servit două mese de peşte pe zi, totalizând cam 4 feluri de bucate peşteşti; aceeaşi plajă uriaşă, unde nu rişti să calci pe cearşaful vecinului când vrei să intri în mare; aceiaşi carcalaci la intrarea în apă; aceleaşi apusuri de soare unice şi incredibile; plimbare, ploaie atât cât să nu-ţi strice concediul...
Dar pentru mine a fost un pic altfel... Nu mai rău, doar altfel (ca să iau partea bună a lucrurilor):
Nu prea am stat la soare - aşa că am scăpat de arsurile neplăcute.
Am încercat să fac cei 5 km de mers pe jos zilnic prescrişi de medic, fie pe plajă, spre gura de vărsare a Dunării în mare, fie pe drumul la şi de la plajă, fie prin sat - ocazie cu care am descoperit zone noi din Sfântu, pe care nu le văzusem anii trecuţi, case frumoase, Fundaţia Anonimul, şcoala cu clasele I-VIII.
Nu am depăşit 2 beri pe zi (şi alea cu învoire de la medic, la tratamentul meu cu anticoagulant) - deci am putut să citesc mai mult - am reuşit să termin o carte destul de plictisitoare, începută de mult.
Am mâncat mai puţin, alegând Omega din peşte şi dând la o parte cartofii şi pâinea (dar tot m-am îngrăşat, şi mă mai chinui şi acum cu vreo două pârdalnice de kilograme în plus).
Nu am mai pozat aşa de mult copii pe plajă (dar i-am pozat totuşi, de amintire), ci din plimbările pe jos mi-au ieşit mai mult fotografii de "atmosferă". Care atmosferă, ca să glumim puţin, vorba analizelor pe text de pe vremuri, era "în concordanţă cu sufletul poetului".
Voila câteva fotografii.

 Copyright: AncaIlie
(Constat că am selectat doar din cele mai "gloomy", dar o să încerc să fac şi o selecţie de culoare şi veselie pentru data viitoare)

Delta la Sfântu, versiunea 2012

Al patrulea an consecutiv de Deltă, la Sfântu Gheorghe.

Veneam după 2 săptămâni în Grecia, aşa că mă aşteptam "să-mi pută" totul, să nu mă mulţumească nimic. Şi adevărul e că după ce văzusem o Mare Egee incredibil de limpede, pe malul căreia locuiam într-o casă cu umbră, la poalele muntelui, venind în Deltă, marea noastră mi s-a părut un fel de Nămoloasa. Valuri mari, ieşeam din apă cu un întreg eco-sistem în costumul de baie - nisip, verdeţuri, chiar şi ceva faună... Bătea un vânt crâncen, care ne făcea prosoapele instantaneu tot una cu restul plajei: adică, pline de nisip. Nisip în cap, în urechi, în sticla de bere... Nici n-am îndrăznit să-mi scot Kindle-ul ca să citesc, noroc că aveam şi o carte "old style" cu mine, că altfel mă întorceam şi ne-citită. Unde mai pui că pe măsură ce se apropia data de începere a Anonimului, printre caii şi vacile "de mare", apăreau şi "semnele civilizaţiei": "banana de apă" pentru plimbări cu turiştii pe mare, bărci cu motoare, motoare, ATV-uri prin sat...

Ce mai, aveam toate premisele unui concediu eşuat!

Însă am decis să schimb placa: hai să vedem, ce n-am făcut până acum în Deltă? De exemplu, nu fusesem în anii trecuţi cu barca pe canale. Fie pentru că erau fetele prea mici, fie pentru că eu credeam (nici nu ştiu de unde am scos-o) că am rău / frică de barcă... Anul ăsta însă am mers toţi câţi eram - şi am fost gaşcă mare, 10 adulţi cu 9 copii! - cu 2 bărci.

Am avut baftă - după cum ne-au zis cei care au mai mers şi altă dată cu barca prin Deltă - de doi cârmaci-barcagii ghizi adevăraţi, nene! Ne-au explicat toate speciile de plante - aici vedeţi nufărul galben pitic, iar aici nufărul alb, toate rasele de păsări - coloniile de pelicani de pe Lacul Roşu, legende şi poveşti despre Satul de vacanţă şi proprietarii lui vechi şi noi (era să zic, Ciocoii vechi şi noi), în ce loc ies ţestoasele de Deltă la soare (noi am ales o zi noroasă pentru plimbare, aşa că nu le-am văzut), cum se mănâncă - şi chiar am gustat - ciulinii.

Musaca cu peşte

Acasă la neostoita noastră gazdă Fish-MasterChef am mâncat şi anul ăsta bucatele tradiţionale de peşte, plus altele noi. Aşa că meniul era format din: scordolea de peşte, salată de scrumbie, scrumbie pe grătar, rasol de somn cu ciorbă, storceag de peşte, pilaf cu peşte, varză cu peşte, ciorbă de perişoare din peşte, sarmale cu peşte, musaca cu crap, chifteluţe din peşte, pilaf cu chefal... Doar desert de peşte n-am avut!

În plus, am dormit în multe după-amieze (fie omul cât de mic, după masă doarme-un pic... nu?), am citit (poate voi povesti şi despre minunatele cărţi) şi ne-am relaxat.

Voila şi nişte poze din seria "Delta 2012".

Scordolea şi salată de scrumbie marinată

 

Drăcuşor (ciulin uscat)

Colonii de pelicani

Storceac sau borş? Aceasta-i întrebarea (peştească)!

Pentru că am ales să stăm pentru al treilea an la rând la aceeaşi gazdă de la Sfântu Gheorghe, şi sejurul ăsta în Deltă am avut parte de un regal culinar, cum numai burţile şi kilogramele acumulate pot sta mărturie! Alimentul de bază, fireşte, peştele.

Păi hai să redau aşa, din memorie, câteva feluri - Atenţie! Pofticioşii şi gravidele cu probleme legate de pofte sunt rugaţi şi rugate să părăsească postarea chiar acum! Mai ales că am de gând să scotocesc şi după ceva poze delicioase ca să ataşez la coadă!

Sărmăluţe de peşte în foi de viţă

Deci, carevasăzică: borş pescăresc, storceac, ciorbă de peşte cu rasol de peşte alături, sarmale de peşte în foi de viţă, tocăniţă de cartofi cu peşte, pilaf cu peşte, varză cu peşte, salată cu peşte, peşte prăjit, fript, icre de peşte, mici din peşte, drob de peşte... Ce mai, doar desert din peşte n-am mâncat, deşi cred că ar fi ieşit ceva şi de genul ăsta! Somn, şalău, crap, caras, scrumbie...

Alt fel de salată cu scrumbie

Dar zic, hai să nu treacă în van experienţele astea, adică în van nu sunt oricum, dar hai să profit şi mai mult şi să încerc şi eu acasă ceva din toate astea. Aşa că încep acum categoria "culinare de Deltă", în care voi povesti peripeţiile legate de gătirea de bucate cu specific pescăresc. Pentru azi am ales storceac.

Aşa că am pornit de dimineaţă către piaţa Obor, dotată, cum se ştie, şi cu o "frumoasă" în renovare hală de peşte. După ce am dat un tur de hală ca să văd în ce ape se scaldă peştele, până la urmă m-am decis la un crap - cum altfel decât de Dunăre. Crap mărişor, la vreo 2 kilograme.

Mititei a la Sfântu

Acasă am citit destul de superficial o reţetă de pe net, adică de aici. Procesul de fabricaţie a fost aşa: am curăţat, spălat şi "rondelat" crapul, am pus căpăţâna la fiert cu sare, apoi zarzavatul tocat, apoi cartofii şi rondelele, apoi oul bătut cu smântână. N-a trecut proba degustării. Era bun, totul era comestibil, chiar şi rezultatul final. Dar nu era storceac!

Peşte prăjit şi icre de crap

Zic, hai să vedem în "Biblia bucătăriei", la Radu Anton Roman. Fireşte, aici a fost greşeala mea, scrie negru pe alb: nu se foloseşte crap sau somn la storceac pentru că e prea gras! Se pune sturion (cum scrie şi în reţeta de pe net şi cum nu se găseşte de vânzare), sau dacă nu, atunci nisetru, morun, păstrugă... În carte sunt, în piaţă nu.

Ce-i de făcut? Păi, să încerc să modelez eu un fals storceac într-un borş de peşte. Caut de data asta direct la R.A. Roman, pagina 729, borş pescăresc. Aflu că lumea îi spune borş, dar de fapt niciodată lipovenii nu pun în ciorbă zeamă fermentată de tărâţe de grâu, ci doar cât oţet trebuie ca să aibă gustul preferat.

Salata cu scrumbie

Aşa că am scos bucăţile de peşte fiert de-acum, ca să nu se zdrobească şi am pus oţet după gust. Ei, aşa da! E un hibrid, dar măcar e bun.

 Post Scriptum: Unele guri spun că, de fapt, ciorbele în Deltă au un gust special de la apa de Dunăre folosită. Aşa că oricum nu puteam să-i dau aroma Dunării.

Dacă doriţi să (re)citiţi/vedeţi:

despre sejurul deltaic 2009 am scris aici, iar despre 2010 - aici.

Meniu pescăresc de Deltă, versiunea 2010

Din meniul de restanţe, vara 2010, azi "Români, amintiţi-vă de Sfântu Gheorghe"

Ingrediente: caniculă de cuptor (sfârşit de iulie cu început de august), umiditate masivă (după 2 ore de uscat prosoapele pe sârmă puteai să le şi storci), ţânţari autohton de agresivi, apus de soare peste trocarici, joacă de copii în valuri, nuferi galbeni, cosaşi, broscuţe, pui de rândunele gureşe... şi mai ales peşte, peşte, peşte!

Mod de preparare: adulţii se perpelesc în căldură, se îndoapă cu bucatele de peşte şi se stropesc din belşug cu bere sau vin, după chef, chiar şi amestecate, reci să fie. Copiii se domolesc de febra insolată. Şi după o săptămână sfântgheorgheană, se renunţă cu greu la kilogramele obţinute din (precum ilustrează imaginile următoare): scordelea, sărmăluţe cu peşte, varză cu peşte, ciorbă de peşte cu rasol de crap, peşte prăjit, copt, fript, storgeac... şi tot felul de legume / de nu le mai ştiu pe... solzi.

LE: Blogspot e de vină că am ras pozele: cică nu mai e spaţiu pentru poze la posturile noi! Sau... hmm... oare nu cumva eu sunt de vină că nu le-am micşorat?! Difficult question! :)

Regal culinar pescăresc

Marca tanti Axenia. Şi se zice că peştele nu îngraşă. Poate la o masă, dar 8 zile a câte 2 mese de bucate pescăreşti pe zi, asta e altă mâncare de peşte. "Burta de peşte" există, am venit mai graşi cu câteva kilograme fiecare. Poate şi pentru că peştele cere (bere, vin) să înoate în burtă :)

Anonimul de la Sf Ghe

versiunea ham-ham.

De prin Deltă adunate

Câteva fotografii din Delta Dunării, 3-11 august 2009.
- Văcuţele încă beau apă de mare, că tot nu e sărată, ca în alte locuri, din cauza Dunării care se varsă în apropiere.
- Au apărut şezlongurile şi la Sfântu Gheorghe. Cică anul trecut nu erau.
- A apărut şi un trocarici la Sfântu Gheorghe, care anii trecuţi nu era. Pe bune, aşa se numeşte, vă arăt biletele dacă nu mă credeţi!
- Relaxare totală în cel mai fin nisip.
- Marea cu valuri mari, mini-tsunami de Marea Neagră, în ziua de după cutremurul de falii marine (geologii să mă tragă de urechi pentru aberaţia pe care am scris-o aici).

Burta de peşte

Urmează - când m-oi învrednici s-o scriu - povestea zilelor din Delta. Şi pozele aferente.