Munţii noştri aur poartă

Message in a bottle

Cred că decât să pună un megafon să cânte un BUG Mafia sau Paraziţii (nu ştiu care din ei, iertaţi-mi incultura muzicală de cartier) cu poza lui plimbată la 5 km/oră prin Bucale, mai bine punea Crin Antonescu un mesaj într-o sticlă şi-i dădea drumul pe Dâmboviţa. Că tot efectul ăla îl are!

Adică vii şi cânţi despre "mergeţi la vot" pe limba bandelor de cartier? În Slang românesc? Ăştia sunt electoratul pe care vrei să-l atragi? (paranteză - later edit: da, de fapt cred că ştampila de vot n-are culoare culturală, nu contează nivelul de inteligenţă al electoratului).

Păi hai să analizăm puţin, aşa, ca un exerciţiu de logică argumentativă:

Cine e destinatarul mesajului? Cei care nu merg la vot. Cei care trebuie să fie convinşi să meargă la vot. Cei care au decis că n-are rost să meargă la vot, că tot aia e, toţi sunt la fel, aceeaşi mărie cu altă pălărie de fiecare dată. Dar aceştia cred că sunt de găsit în special în bilioteci, săli de spectacole, la diferite locuri de muncă - şi mai puţin umblând ei pe stradă la ora 12 ziua şi mai puţin fani ai acestor cântece şi formaţii de cartier.

Sau poate mă înşel.
Oricum, populizarea asta mă scoate din minţi! Şi la televizor, nu mai auzi cuvinte ca în dicţionare că-s desuete, trebuie să le pocim pe toate, să le aducem mai aproape de mase, de cum se vorbeşte pe stradă...

Resurse umane, resurse financiare

Uite, vezi? D-aia merge treaba cum merge în ţara asta!

La o simplă observaţie, joburile pentru necalificaţi sau în curs de calificare, pentru juniori cu 1-2 ani experienţă se întind pe mult mai multe pagini în portalurile cu locuri de muncă decât joburile pentru oameni cu experienţă, calificaţi, care pot să spună şi să facă ceva.

Şi nu cred că a da o şansă celor tineri e raţionamentul care stă la baza acestui lucru, credeţi-mă! Mai degrabă foamea de oameni pe care să-i poţi plăti prost, în conformitate cu experienţa şi apoi cu calitatea muncii lor!

Că bine zicea glumiţa aceea pe care o citisem la un moment dat pe undeva pe net: se caută persoană de 20 de ani, cu 30 de ani experienţă!

Mesaje salvatoare

Citesc despre un job drăguţ şi dau să aplic. Nu vă temeţi, nu abdic de la principiile în care cred cu tărie, era doar un part-time, în domeniul cultural-editură-pubicaţii pentru copii... Chestii care se îmbină perfect cu preocupările şi interesele mele de moment şi cu dorinţa de a mai ridica fundul din canapea şi a face şi ceva pentru supravieţuirea neuronilor din dotare.

Interfaţa portalului web respectiv cu locuri de muncă îmi afişează un mesaj: Postul este în alt oraş. Sunteţi sigur că doriţi să aplicaţi? Verific în ce oraş, unul preferat de mine, dar aş redeschide o cutie a Pandorei discutând cu soţul pe tema mutării din Bucureşti, aşa că dau cu mousul pe opţiunea NU din meajul respectiv. Apoi văd că oricum pentru jobul respectiv mai aplicaseră încă câteva sute de candidaţi. Sute!

Apoi şi mă gândesc: cât mai e până când interfeţele astea ne vor da mesaje de genul:

Postul este sub competenţele dvs. Sunteţi sigur că doriţi să aplicaţi?
sau:
Postul are un director care nu ştie să lucreze cu oamenii. Sunteţi sigur că doriţi să aplicaţi?
sau:
Postul presupune încălcarea unor principii personale în care credeţi. Sunteţi sigur că doriţi să aplicaţi?

Student la jurnalism şi electrotehnică, caut mame cu copii să le atac în parcare

Cam aşa sună ştirea pe care tocmai o urmăresc la ProTV!
O mamă cu un copil de 1 an şi 3 luni iese din Mall, prinde copilul în scăunelul din maşină, pune căruciorul în portbagaj şi apoi e atacată de un june de 25 de ani, înarmat.
Delicvenţă studioasă, ce să zic!
Dar dacă eram eu, sau tu, sau tu, în locul ei? Ce făceam? Când ne va veni şi nouă rândul? Cum ar zice un amic de-al meu mult mai virulent, 'ga-mi-aş să-mi bag în poliţia română!!!

Şi-am mai zis că nu mă mai uit la ştiri!
(De parcă asta ar rezolva situaţia...)

Ordine şi disciplină la locul de muncă

Roxana îi "citeşte" Ilincăi pe ambalajul de cereale, în timp ce amândouă mănâncă aceste cereale cu lapte:
- Uite, aici scrie că nu trebuie să dăm pe jos firimituri că ne ceartă mama.
Ilinca pare convinsă:
- Da!

Budapesta în imagini

Raday utca, de la fereastra hotelului



Vaci utca



Piaţa cea frumoasă şi plină de bunătăţi



Muzeul de arte frumoase



Hosok tere



Muzeul de geologie de la Hosok tere



Grădina zoologică

Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomana

Dumnezeu să-l odihnească-n pace pe Gheorghe Dinică!

Budapesta, fast forward

Un prieten merge în curând la Budapesta şi m-a rugat să-i fac o "to see list". Aşa, scurtă, ce-ar putea vedea în două zile.

Am scris mailul, dar până să-l trimit, mi-am mai tot amintit de alte şi alte locuri pe care le-am tot văzut eu prin Budapesta, şi la pas şi călare, şi pe jos, şi cu mijloacele de transport, şi cu bicicleta, şi cu maşina.

Dar mă rezum doar la câteva, câte se pot vedea în câteva zile, foarte pe scurt despre ele.

În Buda găseşti cetatea veche, care adaposteşte Galeria Naţională de Artă.

În cetate sunt de văzut Bastionul Pescarilor, biserica lui Matei Corvin (Matthias Templom), cu vedere spre Dunăre şi Parlament. Sus în cetate se poate ajunge cu piciorul, sau cu un teleferic din Piata Adam Clark (recunosc, noi am fost doar pe jos, nu ştiu cum e cu telefericul). Lângă Matthias Templom este Palatul Sandor, unde se află acum sediul preşedinţiei Ungariei. Aşadar, până acum, totul la un loc, în cetate. E musai de văzut şi se poate face în câteva ore, eventual cu o pauză de-un ceai cald la o ceainărie – e una şi cu prăjituri bune chiar în faţă la Matthias Templom.

Tot în Buda ar mai fi şi trenul copiilor – dar sincer, nu prea mai ştiu cum se ajunge acolo (parca de la piata Moskva cu un tramvai…). E un tren cu care te plimbi prin pădure şi pe dealuri şi unde nu lucrează oameni, ci copii, ca mecanici şi în gări.

În Pesta – este “noul”, este partea mai modernă a oraşului. Aici, cum vii de sus din Cetate din Buda, traversezi Dunarea şi dai de Palatul Parlamentului.

Apoi, destul de aproape, este Catedrala Sfântul Ştefan – foarte frumoasa şi se află chiar lângă CEU.

Nu departe de acolo este Deak Ter, piaţa Deak, nodul unde se întâlnesc toate cele 3 linii de metrou, albastru, rosu şi galben. Aici e Sinagoga, cu muzeu cu tot.

Lângă Deak este şi Vigado Ter, piaţa din care porneşte Vaci Utca – cred că cea mai turistică arteră pietonală din Budapesta, e frumos de mers pe jos pe-acolo, dar de câteva ori mai scump decât în alte părţi, mai ales restaurantele. Oricum acum nu e perioadă turistică, aşa că o să fie ok.
La celalalt capat al Vaci utca este cea mai frumoasă piaţă acoperită – lângă podul Libertăţii, Szabacsag Hid. La parter sunt de toate alimentare, iar la etaj chestii turistice. A, şi la subsol au murături ungureşti, iamii! Aici ne făceam şi noi cumpărăturile, căci stăteam chiar lângă piaţă. De aproape, oarecum în continuarea lui Vaci utca, mai précis din Kalvin Ter (piaţa Kalvin) începe Raday utca – locul unde ne făceam noi veacul, ca să zic aşa. E plină de cârciumi şi terase, multe din ele recent deschise. Preferatele noastre erau Sir William, unde am mâncat cel mai bun gulaş (nu şi astă-vară, am scris despre faptul că i-au schimbat reţeta, cred) şi Pink Cadillac – o pizzerie cu multe feluri de paste şi pizza foarte bune.

În celălalt capăt al Raday utca eşti aproape de Teatrul Naţional – e chiar pe malul Dunării, o clădire nouă, modernă, cu un parc mare în faţă şi cu tot felul de construcţii din acelea gen statui în marime naturală din metal…

Băi termale sunt mai multe, unele pe muntele Gellert. Clădirea e frumosă mai ales ca privelişte nocturnă din Pesta, e frumos iluminată.

Alte băi termale sunt cele numite Szecheny Furdo, în parcul de lângă piaţa eroilor, adică Hosok Tere.

Acolo, la Hosok Tere sunt mai multe lucruri de văzut. Unele din pozele de pe blog la categoria Budapesta sunt de la Hosok Tere.

În primul rand e bulevardul Andrassy Ut, pe care se afla şi Opera – dar în direcţia opusă faţă de Oktogon (Oktogon e o piaţă mare pe linia tramvaielor 4 şi 6… Dar să nu ne pierdem în detalii). De la Oktogon cu aceste tramvaie 4 şi 6 se ajunge pe Margit Sziget, insula Margareta. Sau pe insulă se poate ajunge şi pe jos, mergând de la cetate, din Buda, sau de la Palatul Parlamentului. Pe Margit se află fântâna cântătoare – o fântână arteziană care saltă pe muzică clasică. Insula e foarte frumoasă primavara mai ales.

Andrassy ut duce până la Hosok, dar se poate merge şi cu “metroul galben”, dacă nu ai timp de pierdut pe jos, să admiri vile şi sedii de ambasade. Metroul galben în sine e foarte frumos, ca de poveste.

Statuile de la Monumentului Milenar din piaţa Hosok tere asezate în colonada semicirculară reprezintă cele mai de seamă domnitori şi conducatori ai maghiarilor.

În Hosok Tere se află Muzeul de Arte Frumoase (Szepmuveszeti Museum) unde sunt periodic expoziţii internaţionale. Acum e o expoziţie de Artă Italiană – de la Boticelli la Titian, 2 secole de artă italiană.

Visavis este Muzeul de Artă Decorativă.

Alături – patinuarul (unde am pus eu prima şi singura dată patine în picioare)

Apoi începe parcul – un castel frumos, care e acum Muzeul de Geologie, şi parcul propriu-zis, cu răţuşte pe apă, şi gradina zoologică…

Deci, ca să recapitulăm:

Ziua 1: Buda – cetatea, cu tot ce e acolo
Ziua 2: Pesta – Basilica sfantul Stefan, Sinagoga, Vaci Utca, si cu un metrou apoi la Hosok Tere cu tot ce e acolo

Vizionare plăcută!

Prietenii naturii

De ceva vreme - nu multă vreme, recunosc - am început să duc şi eu pet-urile şi hârtia la tomberoanele acelea speciale pentru recuperare selectivă. Doar atât strâng separat - peturi şi alte ambalaje de plastic, pe de o parte, şi hârtie de la ambalaje, cutii de carton sau reclame din cutia de scrisori, pe de altă parte. Mai rar am şi câte o sticlă, pe care o duc tot acolo.

Cineva mi-a spus că a văzut într-o zi cum se ridicau cele trei recipiente mari, iar conţinutul lor era vărsat, pe rând, prin fundul recipientelor, într-o aceeaşi remorcă mare a unui camion, deci cum ar veni, la un loc. Recuperare selectivă la grămadă.

Altcineva mi-a spus că ştie că sunt ridicate "selectiv", dar la destinaţie se întâmplă acelaşi lucru, conţinutul este pus laolaltă, pentru că, chipurile, n-ar deţine şi tehnologia cu care să facă să continue procesul celor 3 R (Recuperare, Recondiţionare, Refolosire, dacă vă mai amintiţi din epoca de piatră).

Şi alte voci am mai auzit că s-ar face operaţiunea de recuperare de la populaţie doar ca să bifeze şi acest "deziderat de partid", ca să educe, cum ar veni oamenii cu principiul. Dar că mai departe nu se întâmăplă nimic "green".

Eu una, nu prea aş vrea să dau crezare vorbelor astea pe la colţuri. Dar cred că şi dacă se reuşeşte doar acest lucru - educarea populaţiei să se ducă cu sticla goală de la suc la centrul de colectare - şi tot e o luptă câştigată! Nu şi războiul, e adevărat.

Voi ce credeţi, peturile ajung tot combustibil poluant sau sunt recuperate, recondiţionate, refolosite?

Dia-critica

Am o nelămurire. Ştie cineva să-mi explice şi mie de ce sunt site-urile de conţinut, inclusiv unele bloguri, scrise fără diacritice? Culmea este că cele care într-adevăr se respectă, din punct de vedere literar şi filologic, site-uri de edituri, ale unora dintre ziare şi reviste, precum şi unele bloguri - au diacritice.

Multă vreme m-am gândit că poate fi o problemă tehnică la mijloc, că înadins sunt scrise fără diacritice, ca să poată fi mai apoi citite cu uşurinţă din orice browser de Internet.

Însă am înţeles că nu e aşa. Şi că, de fapt, doar lipsa lor din programul de editare, lenea sau nepriceperea i-ar face pe cei care scriu fără diacritice să scrie fără diacritice.

Părerea mea: dacă limba română le conţine, atunci e musai ca diacriticele să apară în orice gen de text scris.