Omul sfinţeşte locul... "magyar-orszag"

Vineri am înfruntat canicula plimbându-ne cu Cati şi Paul prin Hosok Tere – castele, iarbă verde, statui, muzee, răţuşte... tot tacâmul. A, şi mulţi turişti în Double Deckere şi cu rişca şi în pâlcuri organizate şi în cete dezorganizate. Click-click făceau blitzurile, click-click stânga şi dreapta.
Cati şi Paul pornit spre Oradea, noi spre centru. Apoi i-am vizitat pe „ungurii” Paul şi Neli Nagy la ei acasă – după ce cu o seară înainte îi convinsesem să-şi schimbe planul şi să rămână şi vineri în Budapesta, în loc să meargă acasă, la Arad.
Dar sâmbătă chiar am rămas singuri în Budapesta. Prieteni pe-acolo nu mai avem alţii, locurile le ştiam, le aveam în multe variante de poze, primăvara, toamna, iarna, le-am mai tras şi în variantă digitală, am făcut şi shopping prin Westend (sper disperarea şi durerea de picoare ale lui Cosmin) şi am decis că nu are niciun farmec Budapesta în ziua de azi, pentru noi. Ce-a fost, a fost. A fost frumos pentru că eram tineri, n-aveam nicio obligaţie, niciun stres, poate unele lucruri erau, obiectiv vorbind, mai bune (de exemplu, gulaşul de la scoţi şi buza sor, kerek szepem). Pentru că eu eram studentă şi Cosmin lucra, pentru că băteam toate străduţele când aveam chef, cu bicicleta, pe jos, cu BKV-ul aşa de bine pus la punct... etc.
Aşa că am petrecut ziua de duminică, de altfel, şi destul de friguroasă, aşteptând ora de plecare spre aeroport, în timp ce ne plimbam pe malul Dunării.