Accu e vară, accu e iarnă

Accu Weather a luat-o razna. Păi week-endul ce tocmai a trecut, prelungit cum a fost el cu ziua liberă de Rusalii, ar fi fost un bun prilej de deschis sezonul de 2 mai, deja la sfârşit de mai, nu ca alţi ani, de prin aprilie încă. Dar ne-am mai dat pe site-ul cu vremea să vedem el ce părere are. Şi voila! Priviţi cu atenţie data şi temperatura afişată.
Acuma, într-adevăr, e cam frig pentru perioada asta, dar nici chiar aşa! Cred că de când afişează şi versiune în limba română a site-ului li se trage, l-au tradus de tot!

Frezat, şamponat... stilat... respectat!

Oricât de mare ar fi (şi ar mai creşte) criza, de unele servicii nu ne putem lipsi. Iar frumuseţea o veni ea din interior, dar nici un ambalajul spălat, apretat, călcat şi parfumat nu strică!
Dimpotrivă, cred că ajută la sporirea respectului de sine.
Pe de altă parte, ca mamă de fete ce mă aflu, consider că este un bun exemplu de urmat o anume "igienizare" şi înfrumuseţare perioadică.
Nici bărbaţilor nu le strică o "revizie" din când în când, chiar un masaj de relaxare sau un tuns profesionist.

Aşadar, vă recomand salonul BEAUTY BLUMARIN.

Coafură, frizerie, manichiură, pedichiură, cosmetică. Cu stil, eleganţă şi rafinament.

Servicii by Marina, blog concept by Anca on Blogger.

Criza salvează simţul umorului

 Ah, ce-mi place criza asta! Parcă începi să trăieşti şi tu! Mai ales când se deşteaptă spiritul ludic latent în român. Încep să se scoată de la naftalină bancurile cu Bulă sau cu Ceauşescu, se scutură puţin de praf, se ajustează pe ici-pe colo, se adaptează şi se lansează la apă. Sau pe net, că s-au schimbat vremurile. Nu le mai transmitem din gură-n gură la coada din spatele Alimentarei, la "Ce se dă?", "Nu ştim, dar vedem noi când ne vine rândul", ci se transmit pe e-mail.

Iată unul, proaspăt cules din Inbox.

Doctorul american spune:

- La noi, in  America, medicina e asa de  avansata, ca scoatem un rinichi de la unu', il transplantam  la altu' si dupa  6 saptamani ala deja isi cauta de lucru!

Doctorul german raspunde:

- E nimica toata; la noi, in  Germania, scoatem un  plaman de la unu', il transplantam la altu' si dupa 4  saptamani ala deja isi  cauta de lucru!

Doctorul rus spune:

- Nici asta nu-i mare scofala; la noi,  in Rusia, scoatem  1/2 de inima de la unu', o transplantam la altu' si dupa 2  saptamani amandoi  deja isi cauta de lucru!

Se ridica doctorul roman si raspunde:

- N-avem ce sa  comparam, toti sunteti  inapoiati fata de noi; la noi, in Romania, am luat cativa fara creier si  fara inima, i-am pus in fruntea tarii si acum toti ne cautam de lucru. 

PS: cu ocazia asta şi pentru că nu este un caz singular, "lansez" şi eu astăzi rubrica de "Bancuri şi bârfe de la coadă la e-mail".

Psihopatul de lângă tine

O carte de la Editura Trei (sunt fan editura Trei, se ştie!): 

"Psihopatul de alături", de Martha Stout. 

Se spune în prezentare:
"În cartea de faţă, Martha Stout ne dezvăluie faptul că o proporţie deloc neglijabilă dintre oamenii obişnuiţi nu au conştiinţă morală (oare e vorba despre politicienii nostri??). 

Cu alte cuvinte, nu se simt vinovaţi sau ruşinaţi, indiferent ce ar face şi sunt nemiloşi (e clar, despre ei e vorba, si despre cei care ne ridica masinile, care ne iau taxele, etc etc!!). 

Adică merită să fie numiţi psihopaţi (stiam eu ca nu aveau dreptul sa se inscrie in cursele electorale!). 

Autoarea ne ajută să-i identificăm şi să ne ferim de ei, atrăgându-ne atenţia asupra faptului că mulţi dintre ei sunt carismatici, fermecători, mai spontani şi mai seducători decât ceilalţi, dar, fundamental, ei nu pot iubi şi nu sunt mişcaţi emoţional de suferinţa celuilalt." 

Păi aşa sunt majoritatea celor din jurul nostru!!Poate şi noi, în ochii altora!

Today is the day: AC/DC în câteva ore!

Metalhead.ro dă playlistul de acum 2 zile la Sofia. Posibil să fie la fel şi la noi astăzi:

Rock N' Roll Train
Hell Ain't a Bad Place to Be
Back in Black
Big Jack
Dirty Deeds Done Dirt Cheap
Shot Down in Flames
Thunderstruck
Black Ice
The Jack
Hells Bells
Shoot to Thrill
War Machine
High Voltage
You Shook Me All Night Long
T.N.T.
Whole Lotta Rosie
Let There Be Rock

Encore:
Highway to Hell
For Those About to Rock (We Salute You)

Decât să vorbim ultra-româneşte

- De ce el a mâncat mai mult şi eu mai puţin? - întreabă Roxana, constatând că vărul ei Sebi e deja la a doua porţie de spaghete la masa de prânz.
- Pentru că el e mai mare decât tine.
- "Doar", nu "decât"! Să nu mai spui "decât", mami, că nu e corect! Corect se spune "doar"!
- Bine, atunci el e mai mare doar tine. E bine aşa?
- Hmm!!
Aşadar, prea multă cicăleală pe tema limbii române corecte strică! :)

Pis, ai ghijă să nu cazi!

Din categoria copiii spun lucruri trăsnite, ieri mi-a povestit mama la telefon despre copila aflată în deplasare câmpenească. Cică erau la acea mătuşă în a cărei ogradă cresc şi "văcuţa cu patru ţiţi", şi găinuşe, şi pui, şi raţe, şi "pucelusu cu pucei", şi curcanul "gulu-gulu"... Şi peste toată hărmălaia defila, pe un gard, o pisică vărgată. Şi Ilinca se îndreaptă spre ea, dar cu grijă, să n-o sperie, şi îi spune:
- Pis, ai ghijă să nu cazi!

Sky is the limit? FIVE is one limit!

Până acum ceva vreme, ori de câte ori vorbeam cu cineva (în special, ne-părinţi, sau ne-părinţi încă, dar viitori, sau ne-mai-părinţi, adică părinţi de copii mari, cu probleme specifice) despre copiii mei, în special despre cea mare, apărea întrebarea:
- Dar câţi ani are?
- Păi... (după caz): doi ani şi... trei ani şi... patru ani şi...
Şi urma replica, aproape invariabil:
- Vai, ce micuţă e!
Acum, de când am început să răspund cu:
- Se apropie de cinci ani.
... mi se răspunde:
- Oho, păi e mare de-acum!
Aşa să fie? Chiar numai până la aproape cinci ani au ajuns "mari de-acum"? Mie una mi se pare aşa de mică! Mare, comparativ cu sor-sa, dar încă aşa de mică, mai are atât de multe de învăţat, de aflat, de văzut, de cunoscut... de iubit... de dezamăgit... de plăcut...
Însă, hotărât lucru, "Cinci" este un prag, înţeleg. Ea însăşi, posesoarea vârstei cu pricina, înţelege că din toamnă va trebui să împărţim timpul de schimbat dimineaţa la grădi şi cu sora ei, "grădinăreasă" şi ea pe-atunci, aşa că se pregăteşte. De-o pildă, ieri nu m-a lăsat s-o îmbrac eu, ca să-mi demonstreze că ştie singură, e mare, va avea cinci ani şi va fi din toamnă la grupa mare! (între noi fie vorba, şi soră-sa vrea să-mi demonstreze acelaşi lucru foarte des, schimbând doar cifra din cinci în trei, în cazul ei).

Mami, de ce-i coase capu' lu' tanti?

Ieri am ajuns şi eu în sfârşit la coafor, la vizita mea anuală, în preajma zilei de naştere (răsfăţul de ziua mea, na!), deşi anul ăsta cu o săptămână întârziere, datorată răcelii mele cobză şi varicelei coafezei.

Tuns, vopsit, spălat, coafat... nu vă zic cât a costat că nu contează. Cu toată criza lu' Bok, o dată pe an e ziua mea!
Ideea e că lucra Nico la capul meu nevoie mare, eu aveam pe cap o cască de plastic cu orificii pentru şuviţe pe care ea le scotea cu un fel de croşetă...

Când - intră o mămică cu 3 (da, trei) copilaşi, 3 fetiţe, să le tundă pe cele 2 mai mari. Şi una dintre ele, de 4 ani şi jumate, îi pune maică-sii memorabila întrebare:
- Mami, de ce-i coase capu' lu' tanti?

Aşadar, anul ăsta la coafor mi-a cusut Nico capul, să nu mai pierd mintea! Poate scap şi de lecitină, că tot uit s-o şi iau :)

Alice mă urăşte

Da, aceasta e concluzia: Alice mă urăşte!
An de an, de ziua mea, care cade invariabil după Paşte, Alice e închis, pentru că au avut program prelungit de Paşte şi angajaţii sun răsplătiţi cu nişte libere acum. Şi trebuie să-mi iau tortul de pe la alte cofetării de prin cartiere adiacente. Şi nu pot să mă dedulcesc şi eu, şi oaspeţii mei, cu bunătăţile alese de la Alice!
Anul acesta le-am copt-o: am pus Paştele pe 4 aprilie, de cu iarnă aşa, încât la "săptămâna de relaş" nici nu m-am sinchisit.
Daaaar... Alice şi-a schimbat programul. Dacă până acum era deschis până la 9 seara, iar marţea până la ora 2 după-amiaza, acum închid la 7 seara, iar marţea e închis toată ziua.

Ei, şi ce credeţi? Anul ăsta, ziua mea a căzut într-o marţi!
E clar, Alice mă urăşte!

Pofta de cireşe

Azi am văzut cireşe. Made in Greece. 55 lei kg. Prima oară am crezut că sunt 5,5 şi mă repezisem să iau vreo 2 kg, dar apoi a dispărut virgula, iar eu am făcut cale întoarsă. Scump, doamnă, scump! Mai aştept.

Şi, ca vulpea care nu ajunge la struguri, cred că nici nu erau bune!