Nu-s o mămică prea tare

Pe un canal TV pentru copii - pentru că numai acelea rulează la noi în casă, în vacanţă, în timpul zilei (seara mai sunt şi meciuri) - o reclamă spunea ceva de genul: "Cel mai bun ajutor pentru cea mai tare mamă".

Motiv pentru fetele mele să înceapă, ca-n Bunicul lui Delavrancea, o ceartă peste capul şi pe faţa mea.

Ilinca vine la mine şi mă apucă de o falcă, în felul acela în care apucă bătrânele din bloc bebeluşul din căruciorul tău, pe care n-ai avut agilitatea să îl ascunzi când le-ai văzut venind.
Mă apucă, deci, de falcă şi îi zice soră-sii:
- Mama noastră nu e tare, vezi? E moale!
Roxana, că ba nu, că e tare, şi mă apucă de celălalt obraz, demonstrativ.
Până la urmă au decis că sunt "aşa şi-aşa" (expresie nouă la ele, le place şi o folosesc des în perioada asta), un pic tare şi un pic moale. - ceea ce, de fapt, cred că este foarte corect, referitor la mine :))

Dar cu fălcile înroşite, eu reflectam: ce ţi-e şi cu cuvintele astea! "Cool", atunci când nu e folosit ca atare, e tradus în reclame şi desene prin "tare" sau "mişto", care înlocuiesc un întreg spectru atât de adjective, cât şi de adverbe. Nu mai folosim "ferm", "puternic", "solid", "consistent", "energic", "dârz", "neclintit". Nici măcar "teribil", "grozav", "puternic". Acum totul e "tare". Cel puţin, la TV.
D-aia mă bucur eu să citim cărţi. Doar lectura îmbogăţeşte vocabularul, lărgeşte orizontul... şi îmi lasă fălcile în pace.

(credit foto: fotograful oficial de la botezul finutului Stefan Matei, unde am fost surprinse în această ipostază)