Dacă-i vineri, e şmotru

Nu mai ţine cu uite prafu-nu e prafu, "şterge praful dacă trebuie". Trebuie. Aia era poezie, era frumos, live your life, carpe die, hedonism, alea alea. Ăsta din casa mea e praf pe după uşi, scaiogi pe tavan, praf pe mobilă, mucegai pe care îl inhalez şi tuşesc întruna (ca o hedonistă) (by the way - ieri la doctor a apărut dilema dacă după laringită, traheită, bronşită, acum am sinuzită sau poate cumva bronşită astmatiformă. Eu cred că e alergie la ... ceva, poate alergie la ne-vacanţă şi Bucureşti, sau poate doar la umiditate şi praf, nu ştiu... De la atâta hedonism mi se trage, vezi? :) ) Astea sunt sticksuri sparte sub covorul din sufragerie, mâncare după patul copiilor, creioane colorate în sertarul cu ciorapi. Aia e doar fucking poetry... Oricum nu ştiu să pictez, nu mai e concediu pentru mers la munte... Cum zice Tinkerbell la final: "Sunt o cârpace, asta sunt. Şi sunt mândră!" Poate că eu sunt o menajeră-de-ocazie-în-propria-casă, mândră sau nemândră.