Şi vocabularul... grupa mare!

Vine copilul de la grădiniţă cu cuvinte tot mai noi, tot timpul cuvinte noi.

Ieri a fost în program: TURBA NAIBII. Clar că n-a înţeles ea bine, s-au produs nişte deraieri de consoane. Dar n-o să-i explic tocmai eu acum care consoane sunt greşite. I-am explicat că nu e tocmai frumos să numeşti pe cineva aşa, am încercat - de curiozitate - să aflu ce coleg a auzit (prin casă?) aşa ceva, şi am trecut mai departe.

Azi a venit cu PUŢOAICO! Asta de la aceeaşi colegă care a inventat o poveste cu care să justifice faptul că nu i-a înapoiat fiică-mii nişte inele - de care oricum, Roxi se lipsise fără mare tragedie, însă nu mă linişteam eu cu gândul că se poate minţi aşa "frumos" la 5 ani! Poveste cum că eu i-aş fi dat inelele drept recompensă pentru că mi-a recitat o poezie! Pe care nu şi-o mai aminteşte, când o întrebi, dar era aşa de frumoasă! Acuma, eu înţeleg că aşa i-ar fi plăcut ei să se fi petrecut lucrurile, că nu-i place să mintă şi în acelaşi timp îşi doreşte şi inelele acelea, aşa că i se pare aşa de frumos să le fi primit pe merit, încât ajunge să creadă propria poveste.