Mica vacanţă de ziua românului se apropie de sfârşit. În curând vin şi româncele mele mici şi gălăgioase acasă după 2 zile la bunica şi verişori. Mi-e dor de ele deja!
Casei îi lipseşte acustica creată de sunetele zglobii sau plângăcioase ale vocilor lor. Îi lipseşte muzica pentru copii, îi lipsesc desenele animate sau sunetul vocii mele citindu-le poveşti sau "mami, un pazăl", sau "hai să pictăm".
Îi lipseşte animaţia jucăriilor lor aruncate peste tot. Îi lipseşte dansul lor dintr-o cameră în alta, de la bucătărie la baie şi creioanele colorate aruncate sub canapea. Casei noastre mici îi lipseşte mirosul de lapte cu cereale dus în sufragerie şi vărsat în final pe covor, sau al "pielii de bebeluş" pe care o simt încă la ele, când se alintă să le luăm în braţe, să le dăm "puuupiiiic".
Mi-e dor chiar şi de "mamiiii, vleau baţe!" al Ilincăi, şi de "da' nu vreau la grădiniţăăă" al Roxanei.
Plec după ele!
No comments:
Post a Comment