Ai ghijă, Jelly!

DVD-urile cu Tom şi Jerry de la Adevărul, până acum am prins 2 din 3. Că se vând ca pâinea caldă, sau mai rău, căci cine se mai dă în vânt azi după pâine caldă? Dar după Tom şi Jerry, da!

În fond, sunt desenele copilăriei mele, de altele îmi amintesc sau nu prea, dar Tom şi Jerry m-ar fi scos din orice activitate pe-aunci - şi nici nu făceam prea mare efort, căci nu ţineau mai mult de 10 minute, o dată sau de două ori pe săptămână. Şi la fel aproape că mă pot smulge oricărei activităţi şi acum. Lejer las rufe neîntinse, mâncare să se ardă, copii fără temperatură verificată... pentru câteva minute de Tom şi Jerry.

Şi azi o aud pe Ilinca, pătrunsă de aventurile motanului şi şoricelului (by the way - doar recent de tot a înţeles că Jerry e şoricelul, era convinsă că numele le sunt invers):
- Ai ghijă, Jelly!

Cât un boţ e pitica, abia dacă ajunge la nivelul televizorului, sau altfel spus, la genunchiul broaştei, dar nu mai poate de grija şoricelului!