3 filme

Pentru că suntem mult în urmă cu vizionarea filmelor, atît la cinema, cît și la TV...
Greșit, stați să reformulez:
Pentru că nu ne uităm aproape niciodată la filme, nici la cinema, nici la TV...
Așa parcă e mai aproape de adevăr.
Așadar, într-un weekend recent, cînd fetele nu erau acasă, ne-am făcut de cap și am văzut 3 filme într-un singur weekend! 3 filme fără limba engleză! :)

1. Despre trup și suflet

Mai întîi, sîmbătă pe seară, am fost la Mall și am văzut "Despre trup și suflet". Pentru cine nu știe, este un film unguresc, despre o îndrăgostire între doi oameni speciali. Un film de o sensibilitate rară! Ai putea spune că se consumă cam multă peliculă cu imaginea pădurii, sau că sunt cam violente imaginile din abator (niciun animal nu a fost tăiat special pentru acest film, ni se spune, dar a fost documentată activitatea obișnuită dintr-un abator de vite). Dar eu, una, nu am simțit nici că am văzut prea mult timp pădurea, sau că au fost prea statice imaginile, și nici tăierea vitelor nu m-a oripilat.
În schimb, am văzut doi oameni speciali, deosebiți - o femeie cu afecțiuni din sfera autismului (nu mă pricep, dar mie mi se părea mai mult cu un puternic Obsesive Compulsive Behaviour decît autistă) și un bărbat cu o afecțiune fizică, o paralizie a brațului.

Nicio legătură cu Hollywoodul! Nici prin frumusețea actorilor - ea ar putea fi numită drăguță, dar pe un alt palier, însă el e banal spre urît. Nici prin vreun artificiu special. Nici efecte, nici imagini halucinante... Nici engleză, căci tot filmul m-a uns pe suflet și m-a purtat în amintirile anului universitar petrecut de mine la Budapesta!

Un film delicat, chiar dacă, sincer, nu știu să se poată așa ceva, adică motivul filmului: cei doi trăiesc în fiecare noapte un vis comun, sau visează același lucru! Dar nici nu contează asta.

2. Complet străini

Am văzut - acasă, de data asta, căci l-am ratat la cinema, nu mai rulează - Perfetti sconosciuti, cum se numește el în italiană în original. Filmul prezintă un grup de prieteni de vîrsta a doua, adunați într-o seară la cină la unul dintre ei. Trei cupluri și un burlac se înhamă la un joc... ce se va dovedi periculos: să lase telefoanele pe masă, și oricine sună sau lasă mesaj, să fie pus pe speaker sau citit mesajul cu voce tare. Totul în semn de încredere deplină în partenerul de cuplu, pe de o parte, și în ceilalți prieteni de față, pe de altă parte.

Ce halimai iese de aici... vă las pe voi să vă imaginați! Sau mai bine, să vedeți filmul. Se pare că nimeni nu e lipsit de secrete, că toți avem ceva de ascuns, cît de mic, că lumea e mică și amantul sau amanta e cel mai aproape în cuplul de alături... și multe alte dedesubturi și detalii ale vieții, așa cum e ea. După umila mea părere, tușele sunt ușor accentuate, totul e dus la extrem, mai ales pe finalul punctului culminant, cînd lucrurile se precipită și nu reușești să închizi gura de mirare, după ce primești șoc declarativ după alt șoc.

Interesant film, măcar din perspectivă sociologică, dacă nu vă distrează genul ăsta de umor. Dar eu cred că vă distrează! :)

3. 6,9 pe scara Richter

Filmul lui Nae Caranfil este unul amuzant, dar cam atît. Nu poți spune că e slab, dar la final, cînd tragi linie, nu rămîi cu nimic. A, ba da: mi-a plăcut că l-am văzut la Institutul Francez, nu mai fusesem de mult acolo, spre rușinea mea. Dar asta nu are legătură cu filmul.

Însă ce are filmul, nu ce nu are: are umor, are replici bune, scenariul se susține, vorbele se aud clar și răspicat - au mai învățat românii, nu mai vorbesc "cu prune în gură". Văncic face un rol secundar drăguț, dar cel mai bine zic eu că se descurcă personajul tatălui, nu cred că știam actorul pînă acum, dar e doar vina mea, că nu prea merg la filme - și nici la teatru la Iași, unde înțeleg că joacă.

O parte din spectatorii din sală am simțit că nu prea au agreat scena finală, cu delirul muzical. Mie mi s-a părut că se potrivea perfect în peisaj! A fost... finis coronat opus! :) Deci una peste alta, cel puțin pe moment, mi-a plăcut filmul. Un film ușor, pentru o seară de duminică, înainte de a merge la o bere cu prietenii.

***
Atenție! Cele de mai sus reprezintă doar părerea mea completamente neavizată! Nu vă îndemn nici să vedeți, nici să nu vedeți vreunul dintre filme.

Aferim, boieri dumneavoastră!

Weekend cu premiere: sâmbătă seara am fost la film la mall. Am văzut filmul lui Radu Jude, premiat cu Ursul de Argint: Aferim!

Nu era premiera filmului, ci am fost la vreo câteva (vreo două?) zile de la premiera pe marile ecrane româneşti. Dar oricum, asta e o premieră pentru mine: să reuşesc să ajung la un film românesc la doar câteva zile de la premiera pe marile ecrane de la noi, şi la scurt timp după ce a fost premiat cu un Urs! Fireşte că snoaba din mine se simte foarte bine! :)

O premieră a fost faptul că ne-am decis de acasă la ce vrem să mergem, am găsit filmul pe Cinemagia, am rezervat biletele tot acolo şi ni le-am găsit la casa de bilete puse deoparte, cu numele nostru pe ele. Foarte civilizat! Păcat că nu funcţionează sistemul ăsta pentru mai multe astfel de servicii de divertisment. De exemplu, am încercat azi să rezerv bilete la spectacole de teatru, la teatrele mari nu se poate, nu fac parte din sistem, apar doar unele teatre independente. Ceea ce e ok, dar eu căutam în special niște spectacole de la Bulandra, și nu le-am găsit acolo.

Am fost la film doar noi doi, eu și cu soțul. Nu e chiar o premieră, am mai fost la film împreună, dar e așa de mult timp de când am mai fost în formula asta, că aş putea crede că e premieră! Poate îmi iese şi mie din cap că ai noştri copii au nevoie de noi non-stop şi că nimeni altcineva nu ar putea să îi bage la culcare seara, de exemplu! Call me "control freak"! :)

Mi-a plăcut foarte mult filmul! Nu vă aşteptaţi să scriu ceva inteligent, că eu nu ştiu să scriu cronici de film. Ca spectator, mi-a plăcut! Nu am rămas, ca la alte filme (în special româneşti) absolut deloc cu senzaţia de neverosimil. Şi asta e foarte bine, prin prisma sistemului meu de apreciere :)

Totul în film mi s-a părut atât de bine închegat, de legat, de bine ales, că nu aş fi schimbat absolut nimic. Actorii şi ţiganii din figuraţie - apar magistral, dar pasajer, Şerban Pavlu, Victor Rebengiuc, Luminiţa Gheorghiu sau Alexandru Bindea, chiar şi regizorul Alexandru Dabija e actor, iar Cuzin Toma joacă rolul "ciorii" fugite de la stăpân. De altfel, nu prea am rămas cu impresia unui singur personaj principal, a unui rol de compoziţie, ci a mai multor roluri principale, a mai multor personaje care se succed odată cu scenele - ceea ce e foarte bine, cred.
Apoi peisajul, imaginea alb-negru, muzica originală, tema filmului, subiectul, replicile, înjurăturile... toate mi-au creat impresia că văd un film istoric adevărat, un film document.

Dacă totuşi vreţi să citiţi şi cronici despre acest film, citiţi-i pe cei care fac asta mai bine:

"Avem toate temele de seminar și de strategie comunitară, de când s-a născut Bruxelles-ul: drepturile omului, emanciparea femeii, antisemitismul cu originile și combatarea lui, homofobia, ecologia. Ce ne rezumă filmul, prin gura popilor și a zapciului? Că Europa creștină a prigonit evreii, a înrobit țiganii, a respins turcii, a bătut femeia și a vândut copiii. Că preabunul rob (al lui Dumnezeu sau al boierului) pupă mâna popii și condurul boieroaicei, că îl înjură pe preot, dar îl ajută și îi bea vinul. Totul de fapt este o înlănțuire de obligații sociale, de servituți moștenite, ni se spune că stăpânul rău și corupt învață sluga hoață, că bieții funcționari, poate inclusiv cei de azi, fac treburi ilegale, la mica înțelegere, și sunt corupți numai pentru că deasupra lor sunt niște stăpâni hapsâni, nerecunoscători, care se consideră îndreptățiți de frica celorlalți la arbitrariu și abuz."

sursa şi mai mult puteţi citi aici

"În jurul premisei bine legate, Jude construieşte o Ţară Românească foarte colorată (deşi filmul este alb-negru) şi fragmentată. Nu e deloc greu să faci paralele între discuţiile avute de zapciu cu oamenii ce îi ies în cale, de la o babă cu un soţ bolnav, la un popă ce-i afuriseşte pe evrei, un turc bogat şi aşa mai ddeparte. Conform lui Aferim!, ai impresia că nimic nu s-a schimbat în România în ultimii 180 de ani şi că sportul favorit al românului este întoarcerea după cum bate vântul..."

sursa şi mai mult puteţi citi aici

"Aferim! este un Deşteaptă-te române din care a fost suprimată fanfara!

Vintilă Mihăilescu, în Dilema Veche

"Aferim! este o lectie dura de istorie atat pentru romani care prefera sa bage sub pres faptul ca rromi au fost sclavi in Romania si ca si astazi sunt discriminati si exclusi din societate, cat si pentru toate tarile europene care si-au prins in piept discursul anti-imigratie, indreptat mai ales impotriva rromilor vazuti ca Bau Bau-ul Uniunii Europene."

sursa şi mai mult puteţi citi aici

"Echipa filmului a creat o mizanscenă de un minimalism estetic desăvârșit, dar deosebit de densă. De la costume (Dana Paparuz), la scenografie (Augustina Stanciu) și locații (Ana Boariu), totul conlucrează armonios la o recreare credibilă a vieții de la 1835. Printre altele veți putea vedea cum arăta un carusel și ce intrigă aveau spectacolele de păpuși, cât și cum era să petreci o seară la cârciumă la vremea aia."

sursa şi mai mult puteţi citi aici