(articol în draft, mai am de scris/completat/editat la el)
1. „Mary Stuart” adaptare de Robert Icke după Friedrich Schiller, regia Andrei Șerban, la Teatrul Național din București, Sala Studio (vineri 10 ianuarie 2025)
- noi am prins varianta cu Ofelia Popii în rolul lui Elisabeth I și Raluca Aprodu în rolul lui Mary
- un spectacol despre care scriam atunci, la cald, pe grupul „Mergem la teatru”:
Am început anul ăsta de spectator cu Mary Stuart, aseară. Banul aruncat a făcut să prindem varianta cu Ofelia Popii în rolul lui Elisabeth și Raluca Aprodu drept Mary; iar Mortimer a fost Ștefan Mihai - abia acum văd pe site la TNB că azi, sâmbătă, va fi Nicoleta Lefter regina Angliei și Tudor Cucu-Dumitrescu, Mortimer, dar când iei biletele repede nu ai timp să alegi și sincer, nici nu aș fi vrut, mi-a plăcut elementul surpriză. Poate la a doua vizionare, după ce se mai decantează un pic lucrurile, aș vrea să caut și alte variante.
Despre spectacol s-a mai scris, voiam cumva doar să confirm sau să înclin și mai mult balanța spre aprecieri. În primul rând, tema istorică aleasă de regizor pentru această revenire pe scena Teatrului Național: am simțit-o extrem de contemporană, deși scrisă cu atâtea secole în urmă, în varianta originală. Apoi jocul celor două protagoniste - atâta forță combinată cu atâta delicatețe cu care am văzut redate în registru actoricesc expresia puterii care corupe rațiunea, ambivalența, îndoiala, frustrarea, aparența victoriei, mânia… La fel de magistrali mi s-au părut toți actorii din distribuție, de altfel, dar cele două actrițe femei și personajele lor mi-au dat oarecum senzația că femeile pot fi / sunt cei doi poli între care gravitează energetic toată lumea. Mi-a plăcut foarte tare, mă mâncau palmele să scot ceva de scris, să-mi notez replici, expresii (m-am abținut cu greu).
Un cuvânt de apreciere și pentru costume, scenografie și chiar pentru public (aseară nu a sunat niciun telefon, nicio alarmă, și s-au făcut doar 2-3 poze la aplauzele de final
2. „Evadarea tăcută”, de Lena Constante, cu Oana Pellea la TNB (11 ianuarie 2025)
- subiectul (istoric, documentar, despre comunism și ororile lui) mi s-a părut extrem de greu de dus (chiar mă gândesc foarte des în ultima vreme la ceea ce este „too much” pentru fiecare dintre noi, căci este diferit la fiecare), și probabil că pentru mine a fost „too much”, căci pe alocuri mecanismele mele de coping mă făceau să nu mai fiu atentă.
- magistrală Oana Pellea! Deși singură în scenă, a dus cu brio la bun sfârșit „task”-ul acesta dificil la care s-a înhămat. M-am bucurat să văd că vin colegi ai dumneaei actori să o vadă - în acea seară au fost Marius Manole (manolea, cum îl alintă chiar Oana Pellea) și Natalia Călin.
3. „Pădurea spânzuraților” la Teatrul Național București, revăzut (22 ianuarie 2025)
- văzusem spectacolul lui Radu Afrim imediat după premieră, prin 2018 sau 2019, nu mai știu exact. Mi-a plăcut acum și mai mult, am prins mai multe nuanțe, am înțeles mai bine. Și l-aș revedea cu drag și după încă ceva vreme.
4. „Car(o)usel” de Ferenc Molnar, în regia lui Andrei Șerban, care a avut premiera acum hăt, 10 ani, în 2015, dar noi abia acum am ajuns să-l vedem. Cu Vlad Ivanov și Ana Ularu, la Teatrul Bulandra, sala Liviu Ciulei (Izvor) (1 februarie 2025)
- noi am prins varianta cu Ofelia Popii în rolul lui Elisabeth I și Raluca Aprodu în rolul lui Mary
- un spectacol despre care scriam atunci, la cald, pe grupul „Mergem la teatru”:
Am început anul ăsta de spectator cu Mary Stuart, aseară. Banul aruncat a făcut să prindem varianta cu Ofelia Popii în rolul lui Elisabeth și Raluca Aprodu drept Mary; iar Mortimer a fost Ștefan Mihai - abia acum văd pe site la TNB că azi, sâmbătă, va fi Nicoleta Lefter regina Angliei și Tudor Cucu-Dumitrescu, Mortimer, dar când iei biletele repede nu ai timp să alegi și sincer, nici nu aș fi vrut, mi-a plăcut elementul surpriză. Poate la a doua vizionare, după ce se mai decantează un pic lucrurile, aș vrea să caut și alte variante.
Despre spectacol s-a mai scris, voiam cumva doar să confirm sau să înclin și mai mult balanța spre aprecieri. În primul rând, tema istorică aleasă de regizor pentru această revenire pe scena Teatrului Național: am simțit-o extrem de contemporană, deși scrisă cu atâtea secole în urmă, în varianta originală. Apoi jocul celor două protagoniste - atâta forță combinată cu atâta delicatețe cu care am văzut redate în registru actoricesc expresia puterii care corupe rațiunea, ambivalența, îndoiala, frustrarea, aparența victoriei, mânia… La fel de magistrali mi s-au părut toți actorii din distribuție, de altfel, dar cele două actrițe femei și personajele lor mi-au dat oarecum senzația că femeile pot fi / sunt cei doi poli între care gravitează energetic toată lumea. Mi-a plăcut foarte tare, mă mâncau palmele să scot ceva de scris, să-mi notez replici, expresii (m-am abținut cu greu).
Un cuvânt de apreciere și pentru costume, scenografie și chiar pentru public (aseară nu a sunat niciun telefon, nicio alarmă, și s-au făcut doar 2-3 poze la aplauzele de final
2. „Evadarea tăcută”, de Lena Constante, cu Oana Pellea la TNB (11 ianuarie 2025)
- subiectul (istoric, documentar, despre comunism și ororile lui) mi s-a părut extrem de greu de dus (chiar mă gândesc foarte des în ultima vreme la ceea ce este „too much” pentru fiecare dintre noi, căci este diferit la fiecare), și probabil că pentru mine a fost „too much”, căci pe alocuri mecanismele mele de coping mă făceau să nu mai fiu atentă.
- magistrală Oana Pellea! Deși singură în scenă, a dus cu brio la bun sfârșit „task”-ul acesta dificil la care s-a înhămat. M-am bucurat să văd că vin colegi ai dumneaei actori să o vadă - în acea seară au fost Marius Manole (manolea, cum îl alintă chiar Oana Pellea) și Natalia Călin.
3. „Pădurea spânzuraților” la Teatrul Național București, revăzut (22 ianuarie 2025)
- văzusem spectacolul lui Radu Afrim imediat după premieră, prin 2018 sau 2019, nu mai știu exact. Mi-a plăcut acum și mai mult, am prins mai multe nuanțe, am înțeles mai bine. Și l-aș revedea cu drag și după încă ceva vreme.
4. „Car(o)usel” de Ferenc Molnar, în regia lui Andrei Șerban, care a avut premiera acum hăt, 10 ani, în 2015, dar noi abia acum am ajuns să-l vedem. Cu Vlad Ivanov și Ana Ularu, la Teatrul Bulandra, sala Liviu Ciulei (Izvor) (1 februarie 2025)
- coincidența a făcut să o văd chiar cu o seară sau două în urmă pe Ana Ularu într-un alt spectacol magistral, un Kaddish la Ateneu! Nu crezusem că o să-mi placă, am mers mai mult de curiozitate, dar m-a vrăjit (și mi-a dat încă o dată dovada că trebuie doar să fii deschis la nou, că nu știi cum o să ți se pară până nu încerci).
- Carousel - un spectacol care începe din foaier, încă de la intrarea spectatorilor din stradă, cu măști, burlesc și carnaval, o poveste de pe vremea când oamenii își mai găseau deliciul în caruselul din oraș
5. „Mândrie și prejudecată (un fel de)” de Isobel McArthur după Jane Austin, la teatrul Excelsior (8 februarie 2025)
- un muzical superb și revigorant ca o ploaie de vară, o repovestire îndrăzneață a unei povești celebre, acum din perspectiva a cinci fete - dar cele cinci actrițe din distribuție joacă și rolurile masculine.
- Muzica, împletirea atât de minunată de joc și cânt, poveste și dans mi s-a părut excelentă!
- e de mers cu adolescenții, dar ar fi bine să știe dinainte subiectul cărții originale
6. „Moarte la teatrul de revistă”, regie și concept text de Gabriel Sandu, un spectacol al Teatrului „Stela Popescu” jucat în sala mare de la Teatrul Metropolis (10 februarie 2025)
- din nou, o îmbinare de teatru clasic cu elemente de teatru de revistă, muzică și dans - și încă o dată ocazia să constat că nu mai e suficient azi să „declami” roluri pe scenă, trebuie să și dansezi, faci gimnastică, să cânți, să joci, să mergi pe picioroange etc.
7. „Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Dale Wasserman după romanul lui Kay Kassey, la Teatrul Nottara (28 februarie 2025)
- un spectacol fascinant despre frică și curaj, despre îndrăzneală și lupta pentru libertate
- mi-au plăcut foarte tare Șerban Gomoi și Florin Piersic Jr. - acesta din urmă înțeleg că n-a jucat același rol făcut de tatăl lui, acum mulți ani (și pe care nu l-am văzut, din păcate)
8. „Anna Karenina” după Lev Tolstroi, la Teatrul Mic (6 martie 2025)
- foarte mult lăudat înainte spectacolul, am reușit într-un final să iau și bilete, și am primit și invitație (am vândut biletele, nu l-am văzut de două ori pentru că era prea aproape de la prima vizionare și pentru că... durează 4 ore și ceva!)
- prima parte a spectacolului parcă mai simți un pic trecerea timpului, dar în partea a doua efectiv ne-am decuplat de la senzația temporală, de la dimensiunea de timp, și ne-am mutat în spectacol. Nici n-a fost greu, de altfel, pentru că aveam locuri chiar în primul rând, aproape pe scenă, iar locul de lângă mine, gol inițial, era ocupat pe rând de câte un actor în timpul jocului :)
- ne-a plăcut mult viziunea regizorală a lui Dumitru Acriș, care a introdus elemente de contemporane, vizuale, coregrafice - probabil că provocarea a fost să le folosească în acea sală complet atipică din strada Constantin Mille nr. 6!
- am văzut o Ana Bianca Popescu foarte bună, potrivită distribuție, după părerea mea, în rolul Annei Karenina, o Alina Rotaru psihanalista prietenă a Annei, rol care a adus un aer contemporan temei, un Cristi Iacob în rolul lui Karenin mult mai bun decât îmi aminteam eu că l-am văzut vreodată (nu l-am văzut prea mult în spectacole de teatru, dar e de remediat acest lucru, pentru că e foarte bun), un Ionuț Vișan flegmatic în rolul lui Vronski, nu știu cine de la cine a împrumutat, actorul de la personaj sau invers și toți ceilalți, toți foarte buni
- de altfel, nu prea mi-era cunoscută echipa de actori de la Teatrul Mic pentru că nu mai fusesem la spectacole acolo din cauza modului în care se iau bilete: se pun în vânzare pentru trei luni înainte (dar și eu acum, am reușit performanța să iau pe 26 februarie bilete pentru martie-aprilie-mai și chiar și iunie la Teatrul Mic, mi-am scos pârleala, cum se spune :) )
9. „Bestiar” la teatrul Metropolis (9 martie)
- aici am mers cumva la FOMO (fear of missing out), pentru că văzusem o prezentare foarte elogioasă și am zis că trebuie să mergem. Ce n-am calculat corect a fost gradul de oboseală resimțit în acea zi și mersul așa de repede după alt spectacol - așa că acum (la mai bine de trei luni de atunci) aproape că nu-mi amintesc cum a fost! Știu că erau niște tineri care dansau și cântau, știu că au venit prin sală printre spectatori, erau roluri de animale, dar povestea mi s-a șters din memorie. d-aia e bine să fii și odihnit, pregătit când mergi la teatru.
10. „Mici crime conjugale” după Eric Emmanuel-Schmitt, la Teatrul Mic, sala din Gabroveni (15 martie 2025)
- era prima oară când mergeam în acea sală, mi-a plăcut mult cum e aranjată, cărămida aparentă, locurile de jur împrejurul sălii. Dar a fost extrem de cald, am avut aproape o senzație de sufocare.
- mi-au plăcut și spectacolul, textul, jocul celor doi actori, Simona Mihăescu și Bogdan Talașman - deși am o problemă cu subiecte/piese traduse și neadaptate la publicul român, dar acum am decis s-o văd ca pe „povestea altora”, din afară, fără să mai aștept vreo adaptare, și a fost ok
11. „Vânătoarea” la Bulandra, sala Icoanei (19 martie 2025)
- Povestea nordică a unei (presupuse?) agresiuni a profesorului jucat de Andi Vasluianu asupra unor copii, este o poveste despre oameni și relațiile dintre ei, despre prietenii care se pot strica la cea mai mică urmă de îndoială, despre durere și sacrificiu, și în final, despre viață
- Pariul sau provocarea pe care și-a luat-o regizorul Alexandru Mâzgăreanu, acum pentru prima oară la Bulandra, mi s-a părut a fi cum să pui în scenă un astfel de spectacol, cu copii, dar fără să-i implici emoțional, fără să-i afectezi, copiii fiind tot timpul în culise, în momentele de dialog violent, licențios, și chiar violente fizic de pe scenă, dar niciodată copiii nu s-au aflat pe scenă în aceste momente!
- De altfel, mi-a plăcut tare mult jocul fetiței Eva Panduru în rolul Clarei, foarte talentată.
12. „Proorocul Ilie” de Tadeusz Slobodzianek în regia lui Botond Nagy, la TNB, l-am văzut la matineu (sâmbătă 22 martie 2025, ora 12.00), fără să prevăd ce-avea să iște acest spectacol
- fără să fi citit înainte altceva decât povestea reală a acelui predicator (Elias Klimowicz) dintr-un sătuc bielorus, pe care oamenii vor să-l răstignească pentru că ei îl cred Christos pe pământ, am dat de exprimări mult mai ample ale acestei idei.
- Așa cum spunea la Estivalul de pe 15 iulie Ofelia Popii, care joacă rolul femeii Palaszka în spectacol - aici crucea e element de recuzită, e simbol artistic, nu e ceva de care să se fi ofuscat puritanii bisericoși, așa cum au făcut-o
- de fapt, autorul atrage atenția asupra fanatismului religios și extremismului, spectacolul fiind o meditație despre credință
- distribuția este și ea de zile mari, cu Richard Bovnoczki în rolul profetului Ilie, cu Florentina Țilea, Ofelia Popii deja menționată, Vitalie Bichir, Teo Dincă, Emilian Mârnea, Lari Georgescu (în rolul unui Iuda care aleargă în disperare să împlinească un destin ce nu se mai împlinește, dar el e singurul, dintre toți, într-un soi de răsturnare a tuturor situațiilor, care își duce până la capăt promisiunea), Aylin Cadîr face un rol de compoziție super, o mare surpriză plăcută pentru mine!
- când am ieșit de la spectacol am avut un singur cuvânt (de fapt sunt două): prea mult! Același „prea mult” la care mă tot gândesc în ultima vreme, care pe de o parte înseamnă că „înțelegeam ideea și dacă era doar ușor sugerată, nu trebuia să aibă tușele astea atât de îngroșate”, dar pe de altă parte și „e prea mult pentru mine, nu pot să duc atât”. Însă înțeleg rostul îngroșării tușelor și per ansamblu, este un spectacol mare.
13. „Eu sunt propria mea soție” , teatrul Mic, sala Gabroveni (5 aprilie 2025)
14. „Don Quijote”, premiera la Teatrul Act (luni 7 aprilie 2025)
15. „Acasă la tata” de Mimi Brănescu, reprezentație a Teatrului „Fani Tardini” din Galați, găzduit la Bulandra, sala Izvor (12 aprilie 2025).
16. „Oedip”, Bulandra sala Toma Caragiu (17 aprilie 2025)
17. „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale, regia Horațiu Mălăele, TNB, sala Ion Caramitru (25 aprilie 2025)
18. „Cum vă place” după Shakespeare, la Bulandra sala Toma Caragiu (3 mai 2025)
19. „Povestea prințesei deocheate” în regia lui Silviu Purcărete, la Sibiu (9 mai 2025)
20. „Faust” regia lui Silviu Purcărete, la Sibiu (10 mai 2025)
21. „Ex” la Teatrul mic (17 mai 2025)
22. „D’ale carnavalului” de Ion Luca Caragiale, la Teatru Mic (18 mai 2025)
23. „Ferma animalelor” după George Orwell, Teatrul Mic (22 mai 2025), o nebunie de spectacol
- și s-a întâmplat că fix după ce am văzut eu spectacolul, să particip și la un „Brunch teatral” - o discuție a grupului Mergem la teatru cu Huțuleac și Vlad Logigan (duminică 25 mai 2025), la Point.
24. „Club 27”, de Cătălina Mihai, la Teatrul Metropolis (26 mai 2025) cu Cătălina Mihai, Ștefan Iancu și Tudor Aron Istodor în regia lui Alex Bogdan
- am plâns la final de nu reușeam să mă mai liniștesc, mi se pare că fata asta a știu exact pe ce coarde să apese, cel puțin în cazul meu
25. „Locotenentul din Inishmore”, Teatrul Mic, sala Studio (1 iunie 2025)
Pe lângă aceste spectacole de teatru, am mai fost la concerte la Ateneu și Sala Radio:
- Concertul de Anul Nou al Filarmonicii George Enescu, dirijor Tiberiu Soare (4 ianuarie 2025) - evident, a fost un regal muzical, încheiat cu celebrul marș Radetzky, la fel ca la Viena, doar că la Ateneu.
- Concertul în Re major pentru vioară și orchestră de Johannes Brahms, Marea de Claude Debussy și Valsul de Maurice Ravel, cu Orchestra Filarmonicii George Enescu, dirijor Lionel Bringuier, solistă Sayaka Shoji, la Ateneu (9 ianuarie 2025)
- Concertul în la minor pentru pian și orchestră de Edvard Grieg și simfonia nr 5 în re minor de Dmitri Șostakovici, cu orchestra Filarmonicii George Enescu, dirijor Julian Rachlin, solistă Eva Gevorgyan, la Ateneu (16 ianuarie 2025)
- Concert de violoncel cu Ștefan Cazacu, la Sala Radio (23 ianuarie 2025) - foarte interesant, nu credeam că mi-ar plăcea așa ceva, dar da, mi-a plăcut!
- alte concerte aproape săptămânal (excepție în luna martie), apoi chiar un Concert de trompetă super interesant, și simfonia a 5-a de Beethoven.
Pe lângă acestea, a mai fost un Concert Udo Dirkschneider (în Quantic pe 4 martie 2025) și un Concert AG Winberger (14 mai la Palatul Bragadiru).
La teatrul Elisabeta am fost de trei ori, dar de data asta, nu pentru spectacole de teatru, ci pentru că acolo se lansează cărțile la care lucrez la Editura „Pagina de psihologie”, sub genericul: Seară de psihoterapie la teatru (pe 25 februarie, 28 aprilie, 4 iunie 2025). Și în aceeași organizare, am participat la „Educare” - conferința la Biavati Events (5 aprilie 2025).
Alte două spectacole de teatru, de data asta de amatori, fiind încununarea câte unui curs de actorie de către prieteni la sala închiriată de la Teatrul Infinit: „12 oameni furioși” (17 martie 2025) și un Musical (3 iunie 2025)
Tot pe latura culturală, am fost vernisat expoziții:
- Vernisaj Galeria Basil 20 de ani (21 martie 2025)
- Vernisaj expoziții ale elevilor din anul școlar 2024-2025 la Galeria Basil (24 mai 2025)
Ce mi-a plăcut foarte mult - fiind la Milano la final de martie cu altă treabă, am reușit să intrăm (pe locurile ieftine de la galerie, dar mai contează?) la Scala din Milano, unde am văzut „Tosca” de Puccini. A fost o experiență minunată!! (28 martie 2025)
