S-a făcut o lună de când mă îndop cu tot felul de medicamente, buline, pastile, siropuri. Stop joc! Nu mai iau nici măcar sirop de muguri de fluier şi infinitezimalele homeopate.
A fost guturai, a fost laringită, a fost bronşită, a fost traheită... Am luat antiinflamatoare, antibiotic... anti-de toate. Cu vin fiert (reţeta secretă a lui Cristi, cu portocale, mere şi scorţişoară) şi aer de munte (chiar dacă de la polul frigului), evoluţia bolii (sau bolilor) a fost excelentă. La Bucureşti mi-a revenit tusea productivă şi răul general. Ştii cum? Parcă curg, mă scurg toată: ochi, nas, gât.
Doar când simt umiditatea din apartament, când aud tramvaiul de la 5 dimineaţa, când văd sacrilegiul care se numeşte zăpadă-plină-de-caca-de-câini, mă şi ia cu ameţeală.
Aşa că m-am autodiagnosticat: reacţie alergică la Bucureşti. Nu la Bucureştiul, as such, ci la mizeria, umezeala, zgomotul, mitocănia care este Bucureştiul zilele astea. Oare ce antihistaminic se ia pentru genul ăsta de reacţie?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
-
În vacanţa de după vacanţă am fost la munte. La munte era zăpadă. Multă şi frumoasă zăpadă. La munte se schiază. Roxana a făcut cunoştinţă c... -
Ce spectacole am văzut în perioada ianuarie - iunie 2025: (articol în draft, mai am de scris/completat/editat la el) 1. „Mary Stuart” adapta...
Nu stiu, daca gasesti tratamentul, te rog sa mi-l zici si mie. Multumesc.
ReplyDeleteGata, am găsit: vacanţă perenă, cu o vilă simplă la munte iarna şi o căsuţă la ţară vara, cu aerosoli naturali pe litoral primăvara şi vizite prin Europa toamna. Şi cred că totul o să fie bine!
ReplyDelete