Iar eu mi-am adus aminte de exemplarul meu din Micul prinţ, acela cu desenele autorului: l-am găsit într-o zi pe jos pe stradă, pe când mergeam foarte abătută, cu capul în pământ de supărare - nu-mi mai amintesc motivul supărării. Probabil că trebuia să fiu supărată, ca să merg cu capul în pământ şi astfel să găsesc pe jos cartea. Ştiu că sună aiurea, dar am ştiut că era pentru mine. Raţională cum sunt (mă rog, în cea mai mare parte a timpului), m-am uitat împrejur după cineva care ar fi putut să plece în grabă şi s-o uite acolo, pe treptele teatrului naţional. Dar nu era ţipenie de om în jur. Aşa că, am luat-o.
Precizez că eram destul de mare, aveam mai bine de douăzeci de ani. Dar probabil că nu eşti niciodată destul de mare pentru Micul Prinţ!
gind la gind. acum 2 zile mi-am amintit de ilustratiile din micul print si am cautat cartea pe net, s-o comand pt copil. n-am gasit-o, nu mi-a venit sa cred. nu s-o fi reeditat ? in schimb am dat jos un exemplar pdf :), tot asta cu ilustratiile autorului
ReplyDelete(bine, sint pe net editii in alte limbi cu niste ilustratii dementiale)